Labirintul verde - IV -

[Emil Dumitru]

               Angela nu răspunse. Privind în zare soarele cam cât o portocală ce parcă se rostogolea la orizont spre alte meleaguri, fără să-și dorească în mod expres, mintea ei plecă brusc undeva departe. În acel moment, zări o barză ce plana lin în cercuri largi, ascendente, ca un satelit mic ce gravita în jurul soarelui.
       – Aș vrea să pot zbura, tu nu? îl întrebă întinzând mâinile spre soare.
       – Toți vrem asta, dar cu aripile proprii, murmură bărbatul. Hai răspunde-mi la ce te-am întrebat, nu te eschiva, nu schimba subiectul.
       – ...Însă tu mă minți acum, sunt sigură că nu vrei să zbori, continuă Angela după un timp. Îți este frică să fii sus, să zbori printre nori, aproape de soare, nu-i așa?
       – De unde naiba ai mai scos-o și pe asta, ești... ești clarvăzătoare sau ghicitoare în, în... în valurile râului, în zborul berzei pe care o tot privești sau în discul solar acum la apus? se precipită el întrebând-o.
       – Privește-ți mâinile, eu ți le-am privit, degetele tale s-au albit deoarece strângi de frică și cu multă putere balustrada și asta te dă de gol. Concluzie: mori de fri-că! silabisi ea. De ce nu cobori cu picioarele pe pământ? Înălțimile sunt pentru oamenii curajoși, cei lipsiți de curaj, așa ca tine, ca să nu-ți spun altfel că te-ai simți lezat, aleg mai mereu să zboare în jos, spuse ea arătând spre râu. Adevărat că și acesta tot zbor se cheamă, dar inevitabil are un punct terminus fatal.

       

       Trecuse ceva timp de când Angela fusese și ea la un pas să „zboare în jos”. Însă nu de pe acest pod, ci unul din țara în care își urmase marea iubire. O trezise atunci din nebunia clipei pe care o trăia, plânsetul unui copil. „Dacă e el, dacă e el!”, țipase ea, îndreptându-se în fugă spre căruciorul din care se auzea acel plânset. Mama copilului, văzându-i fața transfigurată, se speriase și a început să fugă țipând și strigând după ajutor. Nu-și mai amintea exact ce s-a întâmplat cu ea și cum a ajuns la spital. A stat ceva timp acolo și a acceptat să fie tratată de un psiholog și un psihiatru. După mai multe ședințe, au ajutat-o să-și revină, făcând-o să înțeleagă că eșecul acelei iubiri, pierderea copilului abia născut și viața în ansamblu, cu tot ce are bun sau rău, trebuie înțeleasă, trebuie trăită și privită demn.

       – Și eu am vrut să fac exact ce vrei tu să faci acum și tot de pe un pod am vrut să zbor, scăpă Angela fără să vrea, pradă amintirilor.
       – Hai că nu te cred, spui asta ca să mă impresionezi, nu-i așa?
       – Ai dreptate, nu am argumente să-ți demonstrez că așa a fost.
       – Și?... De ce n-ai făcut-o?
       – M-a trezit la realitate, din momentul acela de rătăcire, un copil, plânsetul lui.

       ‒ Cum? Plânsetul unui copil?
       ‒ Da, o poveste lungă și tristă..
       După câteva clipe de tăcere, Angela reluă și râzând zise:
       ‒ Cred că mi-a fost frică să nu mă reincarnez într-un pește, așa am citit eu undeva, că cei ce se sinucid prin înecare se reincarnează într-un pește sau alte ființe ce trăiesc în apă și eu nu iubesc apa, mai ales dacă este și rece...
       – Ha, ha, ha și iarăși ha, făcu el ironic. Ce glumă bună, macabră chiar, tipică umorului sec englezesc. Tu femeie, chiar crezi în baliverne de acest gen, de povești spuse copiilor la culcare, în reincarnare, în trecerea din și în altă dimensiune, în găuri negre, etc?
       – Tu nu? Să știi că există multe dovezi că reincarnarea este adevărată, chiar dovedite științific, mă rog, mai mult teoretic.
       – Da, cum să nu!? făcu pe miratul. Iar cei care se, nu-și mai amintesc nimic din viața sau viețile trăite anterior, că dacă și-ar aminti, în mod sigur n-ar mai comite aceleași greșeli. Ar fi pace, liniște și armonie pe pământ. Utopie curată, pură. Eu nu cred în, sunt fratele geamăn al lui Toma, cred exact ce văd și nu întotdeauna în ce citesc sau în ce aud, mai ales ce aud din gura unei femei.
       – Vezi, te contrazici, totuși o femeie te-a făcut să crezi în...
       – A fost și prima și singura, spuse el rapid, și cu asta basta, m-am lămurit.
       – Să deduc că ai un dinte, acum, împotriva noastră?
       – Nu unul, ci toată dantura.
       – Că te-a supărat o femeie, înțeleg să fii pornit împotriva ei, dar eu constat că ești răzvrătit rău de tot împotriva tuturor femeilor. De ce ne blamezi? De ce judeci toate femeile prin prisma eșecului tău? Dar să lăsăm acest subiect că sigur ne vom contrazice toată seara din cauza lui, deoarece voi bărbații nu vreți să pricepeți că suntem două specii total diferite, și deocamdată nu știu din ce tabără faci tu parte, adică nu știu încă dacă tu privești partea plină a paharului sau partea goală, așa că nu mai comentez. Îți propun să discutăm despre reincarnare...
       – Specii diferite, diferite, de acord cu tine, dar ați luptat pentru egalitate, nu?
       – Corect, doar în drepturi suntem egale cu voi...
       – Sau, mai bine să dezbatem cele trei stări ale ființei umane, propun eu, despre reincarnare nu prea știu mare lucru.
       – Cele trei stări ale ființei umane!? Care sunt? întrebă Angela făcând pe inocenta, fericită în forul ei că reușise să-l „ducă” exact unde dorise. Știa foarte bine la ce se referea  și subiectul o preocupase cu ceva ani în urmă.
       – Păi, starea de veghe, de somn și moarte. Tu mai știi și altele?
       – Hm, foarte interesant, suplimentar aș adăuga și prostia. Glumesc, fii liniștit, dar te rog să mă crezi că eu vreau să mă așez, mă doare genunchiul drept dacă stau prea mult în picioare, deoarece în copilărie am avut un accident cu bicicleta, iar ție cred că ți-a amorțit fundul de când stai acolo, glumi ea. Ce zici, mergem undeva să ne așezăm și să discutăm? Subiectul propus de tine este foarte atractiv și nou pentru mine, minți ea.

       

         „În mod sigur se gândește la propunerea mea, iar lupta este aprigă între cei doi din el, cel bun îi spune în mod sigur să mă urmeze, cel rău îi zice să se arunce, deci cine oare o să triumfe?” gândi Angela privindu-l cum stătea așa nemișcat, privind apa.
       – Omule, ai un cuțit la tine?
       – Poftim? zise el repede surprins de întrebarea ei. Ți-e teamă că te asasinez sau de ce?
       – Dacă aveai unul, te-aș fi ajutat să te tai în două, lăsai jumătate aici pe balustrada podului și restul mergea cu mine, nu?
       – Din ce film horror face parte scena asta macabră? Și întreb - așa din curiozitate malefică sau sadism, alegi ce variantă vrei - ai fi fost capabilă să duci în brațe jumătate din corpul meu șiroind a sânge?
       ‒ Nu, în mod sigur nu, zise ea făcând o grimasă de scârbă.
       ‒ Of, ce scenaristă miloasă... Atunci?
       – Păi atunci, începu ea tărăgănat căutându-și cuvintele, dacă toată viața sunt sigură că ai ascultat sfaturile inimi, ascultă-ți măcar o dată, doar o dată, azi și acum, mintea. O să constați că nu ai făcut o alegere greșită. Apoi, sincer, dacă gândești rațional și mâine este o altă zi în care te poți sinucide, nu? Nu pierzi mult, doar câteva ore până la întâlnirea cu duhurile malefice ale apelor. Așa că, hai să mergem, amână puțin întâlnirea cu doamna cu coasa, poate că apa o să fie mai limpede mâine și atunci îți vei vedea mult mai clar mâinile, mâinile tale cum vor căuta disperate să se agațe de ceva. Și asta nu e o scenă horror, este și cruda, și brutala realitate, ținu ea să precizeze.

- va urma - 

[Mihaela Suciu]

Angela nu răspunde, dar Mihaela, da, fiindcă vreau să-ți văd toată dantura! :)

Îmi place dialogul, treptat, treptat afăm şi din trecutul Angelei... sper să fie mai mult.

Ca editare e ok! Drag!

[Emil Dumitru]

|Mulțumesc pentru lectură și... și :).

Mereu aștept cu multă emoție și sufletul în „dinți”, vezi ,,nu la gură”, comentariul tău, foarte obiectiv și.... și delicat.

[Mihaela Suciu]

Şi nu te las! :)

Emil Dumitru a spus :

|Mulțumesc pentru lectură și... și :).

Mereu aștept cu multă emoție și sufletul în „dinți”, vezi ,,nu la gură”, comentariul tău, foarte obiectiv și.... și delicat.

[Sofia Sincă]

Interesant și plăcut. Sper, însă, că s-a terminat dialogul acesta, privind manipularea psihologică, ce duce la salvarea bărbatului de la sinucidere. Sunt bine conturate și plăcute săgețile trimise de la unul la celălalt, demonstrează că acolo se întâmplă ceva, se trăiește.
Tehnic e mai bine, mai periat textul însă tot am găsit câte ceva.

terminus - cred că mai are nevoie de ceva acest punct terminus. Ex: terminus macabru, nedorit sau cum vrei tu.

și tot după un pod am vrut să zbor, - de pe un pod, olteanule :))

tuturor femeilor, de ce ne blamezi? - tuturor femeilor. De ce ne blamezi?, zic eu.

Sau, zise el repede, - fără virgulă după sau

Știa foarte bine la ce se referea el - merge foarte bine fără el.

oare o să învingă?” gândi - impresie de gâgă

horror-iană, - oricum nu este corect. Horror există în DEX dar horroriană nu. Mai bine zici, de tip, horror.

decât câteva ora - doar câteva ore

mâine, și atunci - fără virgulă, aici, înaintea lui și.

Cu drag,

Sofi

[Mihaela Suciu]

Ce bine e de tine, Emile! Sofi îți ,,perie'' textul, iar eu te ,,periez'' să-ți răsară soarele! Dacă zâmbeşti larg e super, îți fac şi ,,periaj dentar''! :)

Sofia Sincă a spus :

Interesant și plăcut. Sper, însă, că s-a terminat dialogul acesta, privind manipularea psihologică, ce duce la salvarea bărbatului de la sinucidere. Sunt bine conturate și plăcute săgețile trimise de la unul la celălalt, demonstrează că acolo se întâmplă ceva, se trăiește.
Tehnic e mai bine, mai periat textul însă tot am găsit câte ceva.

terminus - cred că mai are nevoie de ceva acest punct terminus. Ex: terminus macabru, nedorit sau cum vrei tu.

și tot după un pod am vrut să zbor, - de pe un pod, olteanule :))

tuturor femeilor, de ce ne blamezi? - tuturor femeilor. De ce ne blamezi?, zic eu.

Sau, zise el repede, - fără virgulă după sau

Știa foarte bine la ce se referea el - merge foarte bine fără el.

oare o să învingă?” gândi - impresie de gâgă

horror-iană, - oricum nu este corect. Horror există în DEX dar horroriană nu. Mai bine zici, de tip, horror.

decât câteva ora - doar câteva ore

mâine, și atunci - fără virgulă, aici, înaintea lui și.

Cu drag,

Sofi

[Emil Dumitru]

Sofi, mulțumesc foarte mult pentru lectură, dar mai ales, pentru ajutor.

Sofia Sincă a spus :

Interesant și plăcut. Sper, însă, că s-a terminat dialogul acesta, privind manipularea psihologică, ce duce la salvarea bărbatului de la sinucidere. Sunt bine conturate și plăcute săgețile trimise de la unul la celălalt, demonstrează că acolo se întâmplă ceva, se trăiește.
Tehnic e mai bine, mai periat textul însă tot am găsit câte ceva.

terminus - cred că mai are nevoie de ceva acest punct terminus. Ex: terminus macabru, nedorit sau cum vrei tu.

și tot după un pod am vrut să zbor, - de pe un pod, olteanule :))

tuturor femeilor, de ce ne blamezi? - tuturor femeilor. De ce ne blamezi?, zic eu.

Sau, zise el repede, - fără virgulă după sau

Știa foarte bine la ce se referea el - merge foarte bine fără el.

oare o să învingă?” gândi - impresie de gâgă

horror-iană, - oricum nu este corect. Horror există în DEX dar horroriană nu. Mai bine zici, de tip, horror.

decât câteva ora - doar câteva ore

mâine, și atunci - fără virgulă, aici, înaintea lui și.

Cu drag,

Sofi

[Emil Dumitru]

Dragă Mihaela, te rog să-mi trimiți adresa cabinetului tău stomatologic și voi veni cu drag... 

Mihaela Suciu a spus :

Ce bine e de tine, Emile! Sofi îți ,,perie'' textul, iar eu te ,,periez'' să-ți răsară soarele! Dacă zâmbeşti larg e super, îți fac şi ,,periaj dentar''! :)

Sofia Sincă a spus :

Interesant și plăcut. Sper, însă, că s-a terminat dialogul acesta, privind manipularea psihologică, ce duce la salvarea bărbatului de la sinucidere. Sunt bine conturate și plăcute săgețile trimise de la unul la celălalt, demonstrează că acolo se întâmplă ceva, se trăiește.
Tehnic e mai bine, mai periat textul însă tot am găsit câte ceva.

terminus - cred că mai are nevoie de ceva acest punct terminus. Ex: terminus macabru, nedorit sau cum vrei tu.

și tot după un pod am vrut să zbor, - de pe un pod, olteanule :))

tuturor femeilor, de ce ne blamezi? - tuturor femeilor. De ce ne blamezi?, zic eu.

Sau, zise el repede, - fără virgulă după sau

Știa foarte bine la ce se referea el - merge foarte bine fără el.

oare o să învingă?” gândi - impresie de gâgă

horror-iană, - oricum nu este corect. Horror există în DEX dar horroriană nu. Mai bine zici, de tip, horror.

decât câteva ora - doar câteva ore

mâine, și atunci - fără virgulă, aici, înaintea lui și.

Cu drag,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

a consultat un > a fost tratată de un

reincarna 

       – Sau zise el repede, mai bine să dezbatem cele trei stări ale ființei umane, propun eu, despre reincarnare nu prea știu mare lucru.

da Coza

[Emil Dumitru]

Vă mulțumesc pentru lectură și ajutor, domnule da Coza, am făcut modificările respective. 
În legătură cu acest cuvânt „reîncarna”, dacă word-ul nu m-a corectat,  înseamnă că el are în memorie ambele variante. 
Ion Lazăr da Coza a spus :

a consultat un > a fost tratată de un

reincarna 

       – Sau zise el repede, mai bine să dezbatem cele trei stări ale ființei umane, propun eu, despre reincarnare nu prea știu mare lucru.

da Coza