Dormi în pace, tanti Leana Capitolul IV

[Exemplu de Titlu]

Cap. IV
        În camera tânărului ofiţer de poliţie Daniel, soarele pătrunde timid printre jaluzele, bătând în geam cu razele sale calde încet, parcă pentru a nu-l trezi din somnul lui dulce şi odihnitor.
          Liniştea dimineţii este spartă de sunetul strident al ceasului deşteptător.
„Începe o nouă zi, aceeaşi rutină, dosarele nerezolvate stau grămadă pe birou, seful strigă iar că nu am reuşit să rezolv nimic...”
           Daniel deschide geamul apartamentului de la etajul 10 al blocului, pe care cu greu reuşise să îl găsească la o chirie mai mică, aerul rece al dimineţii de primăvară îl izbi în faţă. Somnul i-a sărit brusc.
          Priveşte pe geam, spre parterul blocului, fiecare lucru este la locul lui, aceeaşi monotonie a repetării evenimentelor din viaţa noastră. Ca întotdeauna, totul este neschimbat... Ba , parcă sunt mai multe flori în mărul de peste drum! Daaaa! totuşi, viaţa merge înainte!La magazinele de jos, obişnuita forfotă a dimineţii
  doar căte o sirenă de Poliţie sau a Ambulanţei tulbură zumzetul cotidian. Doi motociclişti turează motoarele... Ce mai! O zi normală...
     Sună telefonul cam devreme, mult mai devreme decât de obicei. Sigur s-a întâmplat ceva grav...
         Faţa sa devine palidă, o nelinişte pune stăpânire pe corpul său, monotonia dispare, se pune în mişcare, adrenalina invadează ţesuturile, simţurile i se ascut :
La telefon, seful de post din Zăvoaie, anunţă scurt:
      – Să trăiţi! Sunt şeful Postului de Poliţie Zăvoaie!
      – Bună, Traiane, ce mai faci?
      – Eu, bine, dar vreau să vă dau o veste tristă: Tanti Leana a murit!
       – „Cum să moară Tanti Leana ?” se gândi ofiţerul. ”Speram sa fie nemuritoare... Înseamnă că Dumnezeu o iubeşte aşa de mult că a luat-o la El.”
       – Mi-e greu să vă spun, ştiu cât aţi ţinut la ea, dar cred că a fost omorâtă...
Cerul s-a prăbuşit brusc:
       – Cum adică, omorâtă? de cine? de ce? Întrebările nu mai încăpeau în capul poliţistului...
        Seful de post îi povestesti ofiţerului cele constatate de el la faţa locului.
        – Voi face tot posibilul să vin la faţa locului, îl asigură el pe seful de post.
        Tanti Leana este cea care l-a găzduit pe tânărul ofiţer, pe vremea când el lucra la sectia de politie rurală şi a fost numit şef de dispozitiv de ordine la hramul mănăstirii din apropiere. Au rămas prieteni, aşa cum pot fi doi oameni pe care timpul trăit îi aruncă în lumi diferite. Bătrâna avea de trei ori vârsta tânărului ofiţer...
        Daniel o vizita rar, cu toate că ar fi dorit să o viziteze zilnic. In preajma ei, el se simţea bine, simţea căldura sufletească emanată de Tanti Leana. Înţelepciunea ei simplă, dar câştigată în anii de greutăţi pe care i-a trăit, îl făceau să se simtă alt om. Era bună de pus la rană... cum se spune. Ce mână criminală putea să-i facă rău unei astfel de fiinţe? Un înger de femeie, care şi-ar fi dat viaţa pentru binele altora...
         Băiat crescut la oraş, din părinţi orăşeni, Daniel Antonescu nu gustase plăcerea vacanţelor la ţară la bunici. Tanti Leana, a fost persoana care i-a putut oferi această plăcere pe care orice om, o poate simţi la fel de intens indiferent de vârsta sa. Încă mai simţea mirosul fânului proaspăt cosit, adăpostit de imtemperii în şura grajdului vacii, pus la adăpost pentru iarna ce va veni.
         Liniştea şi siguranţa pe care le-a simţit dormind în patul vechi, in camera joasă pe o saltea cu pene de gâscă, în timp ce îşi odihnea capul pe o perină cu feţe ţesute şi umplută de asemenea cu pene de gâscă, acoperământul trupului, din ţesătură de lână de oaie, netoarsă, care cu asprimea sa i-a mângâiat trupul câteva zile toate erau încă proaspete în mintea ofiţerului.
        Îşi amintea, cum bunicuţa de ocazie, îl aştepta seara cu mere coapte în cuptor, cu apa caldă sfârâind molcom pe soba din bucătărie, ceaiul de dimineaţă şi felia de pâine coaptă în cuptorul din curte unsă cu unt făcut în casă , acoperit cu grijă de dulceaţa de prune culese din grădina casei ..Cum poţi uita aşa ceva? Cum poate cineva să facă rău unei bunicuţe?
       – Daniele, am auzit vestea... spuse la telefon şeful său. Stiu că îţi doreşti să mergi acolo. Am trimis maşina după tine.
        O bătaie puternică în uşă, îl făcu să tresară.
        – Am onoarea domnule inspector. Am venit să vă duc în satul Bălana unde a avut loc o crimă, spuse poliţistul venit să îl conducă.
Inspectorul Antonescu, stăpânindu-şi cu greu emoţiile, răspunse:
        – Aşteaptă-mă la maşină! Vin imediat.
Era clar că poliţistul venit cu maşina nu cunoştea legătura puternică ce se crease între Tanti Leana şi tânărul ofiţer.

[Sofia Sincă]

Capitolul mic pare ceva mai atent scris. Interesant este că sunt unele pasaje care par a nu fi scrise de aceeaşi mână. Adică sunt foarte bine redate, literare şi frumoase. Apoi, ce ne facem că revin acele repetiţii care taie imediat această impresie plăcută, repetiţii care parcă te urmăresc, obsedante.

De exemplu;

şeful de post din Zăvoaie, anunţă scurt:
      – Să trăiţi! Sunt şeful Postului de Poliţie Zăvoaie! - păi, dacă şeful de post tot avea să se prezinte, la ce fraza de dinaintea dialogului? Mergea foarte bine fără ea şi se reducea repetiţia banală. Sau puteai scrie: telefonul sună scurt: şi urma dialogul.

 – „Cum să moară Tanti Leana ?” se gândi ofiţerul. ”Speram sa fie nemuritoare... Înseamnă că Dumnezeu o iubeşte aşa de mult că a luat-o la El.” - Monologului nu i se pune linia de dialog. Ajung ghilimelele. Nu se poate şi linie de dialog şi ghilimele. Nu este corect. Mai ai şi în celelalte capitole.

 Seful de post îi povestesti ofiţerului - îi povesteşte ofiţerului, deşi nu cred că este nimerit povesteşte. Doar îi spune câte ceva, doar îl pune în temă... a povesti înseamnă a se lungi la poveşti şi nu cred că asta au făcut prin telefon. Iar de şeful ăsta de post nu mai scăpăm noi.

constatate de el la faţa locului.
        – Voi face tot posibilul să vin la faţa locului, îl asigură el pe seful de post. - repetiţii, repetiţii, repetiţii...

imtemperii- intemperii

 cu pene de gâscă, în timp ce îşi odihnea capul pe o perină cu feţe ţesute şi umplută de asemenea cu pene de gâscă, - puteai scrie, cu pene de gâscă, în timp ce îşi odihnea capul pe o perină cu faţă ţesută şi umplută de asemenea cu aceleaşi pene. Şi îşi odihnea capul pe o perină cu faţă ţesută...

Oricum se cunoaşte că ai mai corectat, dar mai există încă fraze de modificat.

Am citit cu plăcere!

Sofy