Despre fericire

[Ottilia Ardeleanu]

(aspect fizic şi intrinsec)

Vreau să vă mărturisesc ceva. Fericirea are rafturi. Da, nu glumesc. Nucul din curtea şcolii prinsese ceva rotunjimi şi cum umbrea prea tare spaţiul de joacă, a preferat să se dedea meşteşugarului, decât să ardă gazul prin vreo sobă rătăcită în mileniu.
În camera mea pare că miroase a nuci. Pe o etajeră, într-un coşuleţ artizanal, am pus câteva, aşa doar cât să dea o notă distinctă, farmec şi originalitate cuibului. Au grijă vecinii mei, doi bătrânei mereu veseli, deşi nu prea au ei motive să fie aşa, să ne aducă şi nouă o sacoşă plină, de fiecare dată când se duc la bătutul nucilor, pe marginea şoselei. Un drum naţional ce împrieteneşte două localităţi, dându-şi mâinile atât la sosire cât şi la plecare. Da, sunt nişte oameni foarte de treabă. Le place să vorbească, să povestească, mai ales. Iar eu şi dragii mei, metamorfozaţi interior la stadiul de copil, le înghiţim vorbele şi rămânem cu gustul acela dulce-amărui până când ni se face dor de alte şi alte întâmplări tălmăcite într-un limbaj molatec, autohton, ţărănesc. Şi-atunci, le batem la uşă, întrebându-i de sănătate. Ei se simt cumva alintaţi, ne invită în casa lor, ne servesc cu delicatese preparate de dumneaei şi ne aşezăm la o altă serie o mie şi una de povestiri din viaţa unor oameni atât de normali, că aproape uitasem cum este să te mai găseşti în starea aceasta.
Revenirea la realitate se face cu greu, căci intrăm în subiecte ca în labirinturi şi orice relatare devine motivul unor noi întrebări şi tot aşa, ne desprindem ca din amintirile lui Creangă: mai învăţaţi ca niciodată, mai uşuraţi de ofurile vremilor trăite, mai avizi de viaţă şi de cunoaştere.
Fericirea mea e cât tot peretele sufrageriei. Rafturi din nucul despre care vă spuneam se ridică până în tavan, ca iedera ce-şi împleteşte singură cărarea de parcă ar toarce. De pe ele, strălucesc cuvintele. Aici este o întreagă lume. Alice aici a găsit ţara minunilor, Cenuşăreasa pe aici şi-a pierdut pantoful, Făt-Frumos aici le retează capetele zmeilor şi balaurilor. Urcând încă un etaj vei vedea corola de minuni a lumii deschisă ca o magnolie, o invitaţie la vals scrisă cu litere aurii, câteva dovezi ale expediţiilor cireşarilor, reginele şi regii Franţei şi ai Angliei. Excalibur... în miniatură, aşezat pe un colţ, parcă păzeşte toate aceste personaje. Mai sus, stau atâtea poveşti de dragoste îmbibate în intrigi, fierturi otrăvitoare. Cavaleri şi prinţese. Sentimente ca nişte corăbii care plutesc între mare şi nori sau care ajung pe fundul oceanului asemeni titanicului. Alăturat, este cenaclu. Se recită, aievea, din Eminescu, Minulescu, Arghezi... Nichita, Cărtărescu... şi alţii... mulţi. Şi mai sus, Cioran vorbeşte în disperare. Iar toţi cei ca el încearcă să facă teoria chibritului. Eu asist la convorbirile lor ilustre, la oratoria debordantă, aşezată pe sofa ca pe patul lui procust.
Într-un colţ, se pictează. Pânzele se ridică precum velele suflate de vânt, iar penelurile lasă traiectorii emoţionale, chipuri, peisaje... romantism, simbolism, suprarealism... monumente, fresce, stiluri... Alături stau poligloţii. Francezi, englezi, germani, italieni, spanioli şi alţii ca ei, cu câte un ghid ori dicţionar în mapă, trebuincioase atunci când trebuie să descâlceşti alte lumi.
De cealaltă parte, spre nordul polar, cum muşchii care copertează trunchiurile solzoase ale arborilor, etalându-şi greutatea şi exactitatea, sunt în continuă cercetare tratate şi compendii, culegeri, tabele, scheme...
Da, dacă nu aţi ştiut cumva, fericirea este o bibliotecă. Una masivă. Una care ar ajunge pînă la cer, dacă aş putea avea atâtea vieţi câte straturi atmosferice măcar... Una în care există oameni adevăraţi, sentimente profunde, nenumărate scenarii şi sufletul meu în care toate acestea şi-au făcut loc cu atâta nonşalanţă, cu atâta bunăvoinţă!
Cu atâta neobrăzare!

[Gabriela Grădinariu]

  Azi e ziua limbii române. Se putea un omagiu mai frumos? Nu sunt mulţi cei pe care îi preţuiesc cum te preţuiesc pe tine!

[Sofia Sincă]

O biblioteca masivă, plină cu viaţă şi cu eroi ai altor veacuri dar mult mai vii decât noi... O biblioteca care pe vremea noastră valora cât un apartament, iar acum nu mai valorează nici cât o franzelă... Trist!

Dar ce spun eu?! Pentru unii valorează, uite pentru cine scrie şi pentru cine citeşte. Prin urmare să ne bucurăm că ele, bibliotecile mai există!

Preţuire, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

Excalibur... în miniatură, aşezat pe un colţ    Eu zic totuși că așezată - e vorba de o sabie.

titanicului?

procust? Frumos omagiu adus bibliotecii. Sincer, mie mi-e cam teamă să intru într-o casă în care nu văd măcar un raft cu cărți.

da Coza

[Ottilia Ardeleanu]

îţi mulţumesc, Gabriela, sunt onorată şi măgulită în acelaşi timp.

Gabriela Grădinariu a spus :

  Azi e ziua limbii române. Se putea un omagiu mai frumos? Nu sunt mulţi cei pe care îi preţuiesc cum te preţuiesc pe tine!

[Ottilia Ardeleanu]

nu cred că se poate lipsi cineva de o minimă bibliotecă. despre valoarea ei, ce să mai spun?!

mulţumesc, Sofy, pentru prezenţă şi cuvinte.

Sofia Sincă a spus :

O biblioteca masivă, plină cu viaţă şi cu eroi ai altor veacuri dar mult mai vii decât noi... O biblioteca care pe vremea noastră valora cât un apartament, iar acum nu mai valorează nici cât o franzelă... Trist!

Dar ce spun eu?! Pentru unii valorează, uite pentru cine scrie şi pentru cine citeşte. Prin urmare să ne bucurăm că ele, bibliotecile mai există!

Preţuire, Sofy!

[Ottilia Ardeleanu]

da, excalibur este o EA, am preferat să folosesc numele ei care este de forţă, bărbătesc, de aceea şi aşezat la genul masculin.

da, biblioteca dintr-o casă ne spune din start cu ce fel de oameni avem de a face.

mulţumesc, domnule da Coza, pentru popasul în biblioteca mea.
Ion Lazăr da Coza a spus :

Excalibur... în miniatură, aşezat pe un colţ    Eu zic totuși că așezată - e vorba de o sabie.

titanicului?

procust? Frumos omagiu adus bibliotecii. Sincer, mie mi-e cam teamă să intru într-o casă în care nu văd măcar un raft cu cărți.

da Coza

[Ottilia Ardeleanu]

mulţumesc, iris, că eşti de acord cu mine.

iris marinov a spus :

"Da, dacă nu aţi ştiut cumva, fericirea este o bibliotecă"
Inedită idee, nu m-am gândit niciodată.. dar să ştii că ai dreptate!.

[Corina Militaru]

Da, suna bine si rezonez cu ideea ta. Mi-a placut!

Cu drag,

[Ottilia Ardeleanu]

mulţumesc frumos.

Corina Militaru a spus :

Da, suna bine si rezonez cu ideea ta. Mi-a placut!

Cu drag,