Fill părăsise de mult reşedinţa coborând poteca pietonală şerpuitoare, străjuită de o balustradă de protecţie uitată de vreme, şi cu vopseaua sărită pe alocuri. Ajunsese în strada aglomerată, dar gândul îi era încă la ultima parte a convorbirii cu Margaret şi era puţin supărat că ea nu mai apucase să-i spună care era al doilea motiv pentru care el trebuia să plece.

       O luă la întâmplare în dreapta, poate atras de faptul că strada cobora uşor, amestecându-se printre vilegiaturişti aflaţi la promenadă. Răcoarea plăcută a serii şi briza mării pe care o simţi şi o inspiră adânc, ca un ogar obişnuit cu adulmecările, îi creară lui Fill o stare de bine şi chiar  plăcerea de a hoinări fără ţintă.

       După un timp, fu surprins de locul în care se afla şi nu-şi mai amintea cu exactitate cum ajunsese aici. Paşii îl purtaseră parcă de la sine, psihicul lui fiind probabil influenţat de perechile sau singuraticii ce dansau şi râdeau în jurul lui şi care îl ''luaseră'' şi pe el în mijlocul lor. Această masă de oameni, tineri în special, care, asemănătoare unui fluviu tulbure, ce lua în puhoiul lui învolburat − după ce inunda un oraş −, tot felul de obiecte ducându-le la gura de vărsare, îl luase şi pe el şi se pomenise în mijlocul mulţimii, lăsându-se antrenat de veselia lor, ajungând aici pe faleză unde avea loc un spectacol: un carnaval, înţelese el după măştile pe care le purtau majoritatea participanţilor.  Dacă la început îl bine-dispusese toată agitaţia şi veselia din jur, la un moment dat  simţi că-l oboseşte şi realiză că totuşi locul lui nu era acolo. Nu-l deranja faptul că nu are o parteneră anume de dans – cu toate că observase cu plăcere, că în jurul lui se unduiau provocator câteva tinere – şi chiar  dacă el mai mult mergea decât dansa, deoarece mai observase, că mai erau destui care se distrau şi dansau la fel ca el, adică mergând şi parcă se linişti pe moment, dar simţi că îl deranjează şi chiar îl enervează puţin faptul că el nu avea un costum adecvat sau o mască sub care să-şi ascundă adevărata identitate, pentru că, observase el, cei care purtau aşa ceva pe faţă se agitau şi dansau cel mai tare, şi parcă ar fi vrut să facă şi el asta. Sub mască, sigur ar fi fost mai liber, ar fi scăpat de această încorsetare meschină care-l oprea să fie el însăşi, s-ar fi descătuşat, ar fi lăsat frâu liber armăsarului din el, să galopeze şi să necheze în voie… dacă şi el ar fi mască?

       Se hotărî şi părăsi în paşi de dans hărmălaia şi zgomotul asurzitor pe care îl făceau acum cei din jurul său, evident după ce degustaseră din belşug multe halbe cu bere întâlnite la tot pasul. Coti pe aleea care ducea spre digul artificial, luminat pe ambele părţi şi care înainta câţiva zeci de metri în largul mării, semănând cu o imensă limbă de balaur. Cu cât înainta şi mai mult pe dig, cu atât simţea mai mult binefacerile şi răcorea brizei marine. Acum avea şi liniştea necesară − hărmălaia rămăsese undeva în urmă şi doar zgomote estompate mai ajungeau până la el − şi timpul de partea lui să se gândească în voie la discuţia avută cu Margaret, la tot ce văzuse şi trăise în ultimele ore. Putea acum ca informaţiile culese să le pună pe toate cap la cap, să le filtreze şi pe cele mai interesante să le stocheze într-un sertar al memoriei.

       Ajuns la capătul digului se sprijini cu ambele mâini de balustrada albă, privind nostalgic cum se zbat valurile mării, uşor agitate sau poate chiar supărate, că un dig şi nişte stabilopozi le opresc aşa de brutal călătoria. Fără să vrea, îl fură imensitatea albastră ce se întindea cât vedeai cu ochii, şi nici nu auzi când cineva se apropie, venind în spatele lui, doar la câţiva paşi.

       − Tinere domn, nu e bine ce faci! 

       Trezit din nostalgie se întoarse brusc, foarte surprins de claritatea glasului, atât de cald şi liniştitor, o voce-cântec, care parcă era în dezacord cu zbaterea furioasă dar monotonă a valurilor, lovindu-se aproape sacadat de stabilopozi,  timbru ce te îndemna la pace, meditaţie şi reculegere.

       Văzu în faţa lui, că la doar câţiva paşi îl privea compătimitor o doamnă elegantă, în vârstă, sprijinită într-un baston.

       − Viaţa merită trăită, tinere domn! Ştiu, poate că ai să-mi reproşezi că-ţi reproduc un clişeu vechi, repetat din generaţie în generaţie, însă e mereu de actualitate, şi indiferent ce povară trebuie să duci, indiferent ce provocare te încearcă, repet: viaţa merită trăită. Avem doar una singură, încă nu ştim dacă mai avem sau dacă vom mai trăi şi alta sau altele, şi nu vom afla noi, în mod sigur, niciodată adevărul… De aceea, un obstacol, indiferent sub ce formă îţi apare în cale, că e mic sau mare, nu trebuie să te împiedice să mergi mai departe! Ia aminte… ascultă… priveşte şi învaţă de la natură sau, cu toate că nu e cel mai elocvent exemplu,  de la lupta asta surdă a valurilor, care se dă neîncetat la picioarele dumitale, chiar dacă aici se sparg de dig şi mai încolo de ţărm, ele tot nu renunţă, altele se nasc din larg şi vin tot aici, val după val…

       Fill, zâmbi:

       − Nu este nici pe departe, stimată doamnă, la ce vă gândiţi dumneavoastră!

       − O!… şi faţa i se lumină brusc. Atunci mă bucur pentru dumneata! Am crezut că ai gânduri din acelea − tăcu şi mai făcu câţiva paşi, sprijinindu-se în baston − că ai gânduri din acelea, triste! repetă ea ajungând lângă el, rezemându-şi bastonul de balustradă, apoi prinzând-o în mâini cu multă fermitate, îşi ridică capul semeaţă şi adulmecă briza. Nu te-am mai văzut pe aici! Probabil că ai venit de curând în vacanţă, mai spuse ea privind marea, cu ochii mijiţi, aşa cum priveşte un miop să vadă mai bine.

       − Da, am venit de curând.

       − Mă numesc, Anastasia, tinere domn, Anastasia Romanov!  Dar n-am nicio legătură cu fosta familie a ţarului, e doar o simplă coincidenţă de nume şi atâta tot, specifică ea.

       − Fill, Fill Norman!

       − Rudă cu actorul sau cântăreţul? îl  întrebă repede Anastasia, zâmbind.

       − Nu, doamnă! Nici, nici!

       − Ştii, la început mă amuza uimirea, efectul şi chiar neliniştea pe care o provoca numele meu când era auzit! Asta până în ziua în care un bărbat rus − un comunist fanatic, am aflat eu mai târziu văzându-l într-un documentar în prezidiul dumei de stat −, m-a făcut căţea burgheză şi asta doar la aflarea numelui… Eşti englez?

      − Nu, stimată doamnă, sunt american!

      − Cum bănuieşti, după nume, eu am rădăcini în Rusia, dar nu urăsc americanii! spuse Anastasia zâmbind cu subînţeles. De fapt, nu mai vreau să urăsc pe nimeni, mi-am impus asta! Dacă urăşti pe cineva − m-a învăţat pe mine viaţa şi ar fi bine să nu uiţi nici dumneata asta − totul se întoarce împotriva ta, ca un bumerang! Şi nu pe moment, ci în timp! mai adăugă ea tot cu privirea în larg, parcă căutând sau aşteptând ceva de la mare.

       − …Vezi dumneata, tinere dragă! reluă Anastasia după un timp, dacă nu simt în nări, izul acesta unic al brizei, iar pe buze şi în gură gustul sării, o zi, sau, dacă seara nu vin aici să le spun ''noapte bună!'', nu aş putea să dorm. O iubesc mult pe această hoaţă, cu toate că ea, marea asta atât de minunată şi plină de enigme şi mistere, mi-a luat ce-am avut mai drag pe lume, lăsându-mă pentru totdeauna, pustie pe dinăuntru…

       − Şi cui spuneţi ''noapte bună''? întrebă Fill încet, fiindu-i teamă să nu o tulbure.

       − Lor… dragilor, soţului şi fiilor mei!… Mă culc cu ei în gând şi mă trezesc cu ei în gând, ştiu că sună a şablon, dar aşa se întâmplă, şi eu mai trăiesc acum, cred, doar pentru asta. Chiar dacă au trecut cinci ani de atunci, de când hoaţa asta frumoasă de mare mi i-a furat, şi-a luat tributul cum se spune, ei sunt încă vii în mintea mea. Uneori o urăsc pentru tăcerea ei, apoi o iubesc fără să ştiu de ce… Simt că sunt geloasă pe ea că undeva în adâncurile ei, ea poate mereu să-i mângâie şi chiar să-i sărute. Uneori o bat şi cu pietre… apoi plâng fiindu-mi teamă că am rănit-o…

      − Mă scuzaţi, puteţi să-mi povestiţi ce s-a întâmplat, dacă nu vă supăraţi şi dacă nu vă tulbură prea mult, dar m-aţi făcut curios.

 - va urma -

Vizualizări: 54

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Foarte interesant şi foarte frumos acest episod, din toate punctele de vedere. Parcă face parte din alt roman... romantic, cursiv, acţiune împletită estetic. Şi vom afla ce legătură are cu personajele anterioare, sunt convinsă.

Emile, am găsit o mică eroare, nu pentru că am vrut s-o caut cu lupa:)): ''parcă căutând sau aşteptând ceva  de la mare.'' - parcă căutând - că că, cică e cacofonie.

Aştept cu nerăbdare continuarea, Sofy!

Da, Sofia, voi corecta... mi-a scăpat. Mulţumesc pentru lectură, apreciere şi ajutor.

Cu prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Foarte interesant şi foarte frumos acest episod, din toate punctele de vedere. Parcă face parte din alt roman... romantic, cursiv, acţiune împletită estetic. Şi vom afla ce legătură are cu personajele anterioare, sunt convinsă.

Emile, am găsit o mică eroare, nu pentru că am vrut s-o caut cu lupa:)): ''parcă căutând sau aşteptând ceva  de la mare.'' - parcă căutând - că că, cică e cacofonie.

Aştept cu nerăbdare continuarea, Sofy!

- Viaţa merită trăită, tinere domn! Indiferent ce povară trebuie să duci şi indiferent ce provocare te încearcă.  Un obstacol - nu contează că este mare sau mic -, nu trebuie să te împiedice să mergi mai departe! Ia aminte… ascultă… priveşte şi învaţă de la natură sau de la lupta surdă a valurilor, care, chiar dacă aici se sparg de dig şi mai încolo de ţărm, ele tot nu renunţă, altele se nasc din larg şi vin tot aici, val după val…

 

SUPERB! SUPERBĂ această parte! M-a impresionat până la lacrimi. Şi foarte bine scrisă, domnule Emil! Toată admiraţia,

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 4 ore în urmă
Cătălin Pupăzan şi Vasilisia Lazăr (da Coza) sunt acum prieteni
cu 5 ore în urmă
Pictograma profiluluiVasilisia Lazăr (da Coza) i-a dăruit un cadou utilizatorului Cătălin Pupăzan
cu 5 ore în urmă
Cătălin Pupăzan este acum membru al ÎNSEMNE CULTURALE
cu 5 ore în urmă
Dinca Valerian a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog miscari gresite a utilizatorului Dinca Valerian
cu 7 ore în urmă
Tudor Cicu a postat discuţii
cu 8 ore în urmă
Veronica P. L. a postat o discuţie
cu 8 ore în urmă
Veronica P. L. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cerneala de astăzi a utilizatorului gina zaharia
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Veronica P. L. îi place postarea pe blog cerneala de astăzi a lui gina zaharia
cu 8 ore în urmă
Veronica P. L. a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Șansă (de Ion Lazăr da Coza) a utilizatorului Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Veronica P. L. îi place postarea pe blog Șansă (de Ion Lazăr da Coza) a lui Vasilisia Lazăr (da Coza)
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Veronica P. L. îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 9 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a utilizatorului Valeria Merca
cu 9 ore în urmă
Chris a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog miscari gresite a utilizatorului Dinca Valerian
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog miscari gresite a lui Dinca Valerian
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Chris îi place postarea pe blog De un albastru nesfârșit... (pantum) a lui Valeria Merca
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Ne târâm înainte a lui Mihai Katin
cu 10 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Ne târâm înainte a utilizatorului Mihai Katin
cu 10 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog Tracică a lui gabriel cristea
cu 10 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tracică a utilizatorului gabriel cristea
cu 10 ore în urmă

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor