E sâmbătă, zi liberă și am găsit, în sfârșit, timpul, dar și cheful necesar, pentru a-mi construi cotețul pentru păsări, proiectat de atâta vreme. Am marele noroc că, deși sunt dascăl de-o viață, am deprins devreme și meseria de lemnar, așa că n-am nevoie să angajez vreun meșter pentru asta. Îmi pregătesc metodic materialele și sculele... și mi-aduc aminte, așa, ca într-un flashback, de vremea când, școlar fiind, învățam primele taine ale meseriei de tâmplar cu meșterul nostru de atunci, nea Iosif...

    

     Suntem băieți mari, tocmai am intrat la liceu, iar Partidul a decis că e vremea ca, pe lângă carte pe brânci, să învățăm și o meserie practică, să fim la nevoie și constructori de nădejde ai patriei, nu doar conțopiști prin cine știe ce birouri călduțe. S-a introdus astfel ”ziua de practică”, o zi pe săptămână, de regulă sâmbăta, în care uitam de cărți și teorie, deveneam meseriași, echipați în salopete albastre, în micul atelier-școală ridicat în pripă din banii consiliului popular, la ordinul Partidului. Dotat rudimentar, cu scule manuale, doar ici-colo câte o mașină dezafectată de pe la vreo fabrică din zonă. Cât despre personalul didactic, erau aduși din producție ori din pensie meșteri fără studii, uneori meșteri populari care învățaseră meserie făcând ucenicie la alții ca ei. Fiecare școală adoptase o anumită meserie în funcție de posibilitățile și necesitățile zonei. Nouă ne-a fost scris să devenim tâmplari. Ceea ce mie nu-mi displăcea câtuși de puțin pentru că iubeam lemnul încă de mic copil.

    

     E prima zi de practică, avem mari emoții, nu știm cum ne vom descurca, suntem noi buni la carte, dar fără prea mare îndemânare la activități practice. Ne e teamă că nu vom reuși să învățăm mare lucru, atrăgându-ne critici și mustrări de la meșterii noștri pe care-i așteptăm cu teamă în atelierele de lucru. Nouă ne-a fost repartizat Nea Iosif, un meșter în vârstă, aproape de pensie. Doar cu cele șapte clase de ”generală” și un curs de calificare de vreo șase luni la fabrica de mobilă din oraș, Nea Iosif a venit vizibil marcat de emoții, ca și noi. Om voinic și impunător, dar modest și de bun simț, om de la țară, ne vedea ca pe niște domnișori cu carte, având complexul omului fără prea multă școală.

     - Bună ziua, copii! ne salută meșterul cu o undă de emoție în glasul tremurător, deloc tunător cum ne-am fi așteptat.

     - Bună ziua, dom’ maistru! răspundem noi toți în cor, ca la comandă.

     - Mă, băieți, eu nu-s nici domn și nici maistru, continuă el cu glas moale și parcă vinovat de ceva. Domni sunt domnii voștri profesori de la clasă iar maiștrii sunt cei de la fabrică. Eu sunt Iosif, tâmplar, puteți să-mi ziceți nea Iosif.

     - Nu putem, dom’ maistru! răspund eu cu îndrăzneală, în calitatea mea de șef de clasă, sunteți maistrul nostru, așa scrie la catalog și așa ne-a zis dom’ diriginte! Noi așa o să vă zicem!

     - Daaa, dom’ maistru! întăresc și ceilalți școlari într-un glas.

     - Bine, bine, cum vreți voi... - și nea Iosif devine mai degajat, deschide catalogul abia completat de diriginte cu datele noastre, ne întreabă pe fiecare după nume, după locul de trai, părinții care unde lucrează și ce dorim să facem în viață, cu un ton cald de părinte pentru care îl îndrăgim din prima.

     Noi stăm așezați fiecare la bancul nostru de lucru, având în față calupuri din bucăți de lemn de diferite dimensiuni, aduse din fabrica de cherestea a orașului, pe care vom învăța, în ordine, operații de tăiere, îmbinare, șlefuire etc și sculele adecvate alături.

     Nea Iosif adoptă o atitudine oficială, rigidă, își ia în serios postura de dascăl, așa cum crede el că ar trebui să fie, sobru și tacticos și ne întrebă:

     - Și-acum, mă, băieți, ce facem noi, mai întâi de toate?

     - Mai întâi, ne apucăm de măsurat și tăiat! strigăm noi în același cor strident de adolescenți cu vocile în schimbare.

     - Nu! Greșit! ne admonestează nea Iosif ridicând un deget în aer.

     Noi rămânem descumpăniți pentru că știam, încă de la prezentarea cursului în clasă de către diriginte, că vom învăța patru tipuri de operațiuni: tăiere, îmbinare, șlefuire și lăcuire/vopsire.

     - Să țineți minte cât trăiți și cât veți lucra voi tâmplărie. Primul lucru, înainte de a face orice altceva, ne ascuțim creioanele!

     Noi suntem derutați pentru că nimeni nu ne-a spus că trebuie să avem creioane la noi, iar nouă nici prin cap nu ne-a trecut.

     - Care creioane, dom’ maistru? întreb eu.

     - Cum care? Voi n-aveți creioane la voi? Ce fel de meșter e ăla fără creion permanent la el?

     - Păi, zic eu, ceva creioane avem noi prin genți, din alea cum folosim la desen și la geometrie.

     - Alea nu-s bune de nimic! decretează nea Iosif. Alea nu-s creioane de meșter! Vă trebuie creioane de meșter!

     - Da’ de unde să luăm noi acum astfel de creioane, dom’ maistru?

     - Iată! zice maistrul nostru, după care, mândru nevoie mare, scoate din geantă o legătură voluminoasă de creioane din acelea late și roșii de tâmplărie și ni le împarte la fiecare. Astea-s creioane de meșter cu care poți însemna materialul ca lumea, să se vadă bine semnul și fără ca mina să se rupă! Fără un creion bun și bine ascuțit nici să nu te apuci vreodată de treabă!

     - Bine, dom’ maistru, dar noi n-avem bricege, să le ascuțim! îndrăznesc eu

     - Nu-i nimic! Azi vi le ascut eu și vă arăt și cum se ascute bine un creion de tâmplărie!

     Și scoate din geantă un cuțit ca un cosor de altoit, după care trece pe la fiecare și ne ascute cu migală creionul, operație care durează mai bine de o oră.

     - De data viitoare, fiecare vine cu un briceag de ascuțit creionul la el!

     - Bine, dom’ maistru!

     Apoi nea Iosif ne arată, trecând iar pe la bancul fiecăruia, cum se măsoară și se însemnează corect cu creionul, apoi cum se prinde materialul în menghină și cum se taie cât mai precis , poziția optimă a ferăstrăului și mișcarea mâinii, ca tăietura să fie una impecabilă.

 

     De-atunci în fiecare dimineață de practică aveam la noi creioanele primite cadou de la Nea Iosif și bricegele noastre în buzunare. De cum începea ora, nea Iosif ne întreba tacticos:

     - Și-acum, ce avem noi de făcut, mai întâi?

     - Mai întâi, ne ascuțim creioanele! răspundeam noi veseli și ne apucam de ascuțit într-o liniște desăvârșită în care se auzea doar zumzetul tabloului electric de pe peretele atelierului. Ni se părea o ciudățenie această pretenție a meșterului de a pierde vremea la prima oră cu ascuțitul creioanelor, dar o luam ca atare și ne era drag meșterul nostru, așa ciudat cum ne părea el nouă, cu mintea noastră de atunci...

 

     Amintirea orelor de practică și chipul lui nea Iosif se șterg treptat ca un fum. Caut creionul meu de tâmplărie pe raftul atelierului și apoi, cu un cutter fin și în tihnă, încep să-mi ascut creionul după indicațiile prețioase ale maistrului meu de altădată.

     Întâlnindu-l cândva, într-o împrejurare, după mulți ani de la terminarea școlii, l-am întrebat de ce insista atât de mult ca înainte de orice altă activitate să ne ascuțim creioanele, ceea ce era o pierdere de timp, noi puteam avea creioanele ascuțite încă de-acasă. El zicea însă că ascuțitul creionului îți dă liniștea necesară înainte de a începe munca și te-ajută să-ți limpezești gândurile, ca să știi exact ce urmează să faci!

     Ascuțind creionul, ochii mi se împăienjenesc de lacrimi și nu mai văd bine, mă opresc câteva clipe și cu privirea ridicată spre cer mă gândesc la nea Iosif care o fi de mult oale și ulcele, dar iată că în mintea mea încă mai stăruie amintirea lui și parcă-l aud aievea:

     - Băieți, ce facem noi, mai întâi?

     - Ne ascuțim creioanele! îmi răsună, ca un ecou îndepărtat, glasurile zglobii ale copiilor de altădată...

Vizualizări: 138

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Minunate povestiri mai ai! O tolbă plină, ochi! Sau nu are fund?!... Din orice, știi să faci o poveste, iar arta de a povesti face restul ce atrage cititorul.

Amintiri, dragi amintiri din mintea adolescentului ce s-au transformat în învățămintele de mai târziu.

Mesajul este desigur, cu mult mai amplu decât am încercat să sugerez, precum şi un anume orizont al înţelegerii sale. În fond, un subiect ce rămâne deschis.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

Mulțumesc pentru lectură și comentariu, pentru aprecieri! Mi-au plăcut întotdeauna ”la nebunie” poveștile, să le ascult, să le citesc, dar și să le scriu, să fac din orice experiență de viață o poveste, desigur, mai imaginând, mai ”înflorind” realitatea, un fel de melanj între realitate și ficțiune care face tot farmecul povestirii. Un anume ”har” al poveștilor cred că l-am moștenit de la bunica mea, vestită în zonă pentru mulțimea poveștilor pe care le știa sau le inventa. Cred că o mare parte din succesul meu ca dascăl se datorează și faptului că lecțiile mele, cele mai multe dintre ele, se desfășurau ca niște povești pentru copii. :)) Cât despre ”tolba” mea cu povești, e încă  ”plină ochi”. Idei am o grămadă, doar timp să le scriu mai trebuie să găsesc. :) 

Sofia Sincă a spus :

Minunate povestiri mai ai! O tolbă plină, ochi! Sau nu are fund?!... Din orice, știi să faci o poveste, iar arta de a povesti face restul ce atrage cititorul.

Amintiri, dragi amintiri din mintea adolescentului ce s-au transformat în învățămintele de mai târziu.

Mesajul este desigur, cu mult mai amplu decât am încercat să sugerez, precum şi un anume orizont al înţelegerii sale. În fond, un subiect ce rămâne deschis.

Am citit cu multă plăcere,

Sofi

povestirea mi-a amintit de un fragment din "Peripetiile bravului soldat Svejk" in care unul dintre soldati este pedepsit pentru ca nu si-a cusut un nasture de la tunica.  la intrebarea unui alt soldat de ce nasturele acela este atat de important, ofiterul le explica: azi nu-ti cosi nasturele, maine ai uniforma in dezordine, poimane uiti sa-ti cureti arma si te trezesti ca nu ai cu ce sa te aperi si mori si toate astea pornesc de la un amanrat de nasture pe care nu l-ai considerat important. - cam asa era ideea, nu am cautat fragmentul exact care este mult mai colorat in exprimare.

in aceeasi maniera a actionat si nea Iosif, aceste mici deprinderi aparent lipsite de importanta, in realitate invata creierul sa functioneze intr-un anume fel.

citit cu placere,

Chris, mulțumesc pentru lectură și comentariu. Comparația literară e una foarte potrivită, multe lucruri importante pot deriva din lucrurile aparent mărunte și lipsite de importanță. Asta era și ideea meșterului nostru, meticulozitatea și grija pentru lucrurile mărunte pot asigura buna desfășurare a unor operații mai complicate, prin ordinea și echilibrul pe care-l creează.

Chris a spus :

povestirea mi-a amintit de un fragment din "Peripetiile bravului soldat Svejk" in care unul dintre soldati este pedepsit pentru ca nu si-a cusut un nasture de la tunica.  la intrebarea unui alt soldat de ce nasturele acela este atat de important, ofiterul le explica: azi nu-ti cosi nasturele, maine ai uniforma in dezordine, poimane uiti sa-ti cureti arma si te trezesti ca nu ai cu ce sa te aperi si mori si toate astea pornesc de la un amanrat de nasture pe care nu l-ai considerat important. - cam asa era ideea, nu am cautat fragmentul exact care este mult mai colorat in exprimare.

in aceeasi maniera a actionat si nea Iosif, aceste mici deprinderi aparent lipsite de importanta, in realitate invata creierul sa functioneze intr-un anume fel.

citit cu placere,

Superb! Mi-au dat și mie lactrimile, cu toate că nu l-am cunoscut niciodată pe nea Iosif. Mă gândeam acum... a avut și Partidul latura lui bună... Mă refer la „Partidul a decis că e vremea ca, pe lângă carte pe brânci, să învățăm și o meserie practică, să fim la nevoie și constructori de nădejde ai patriei, nu doar conțopiști prin cine știe ce birouri călduțe.”    

Minunată povestire!

Mulțumesc mult pentru lectură și apreciere! Am ținut și țin mult la această povestire ”de suflet”, cam în felul în care Sadoveanu ținea mult la portretul literar ”Domnul Trandafir”. Cât despre politica privind practica elevilor, am rămas doar cu amintiri frumoase... și utile, ne-a plăcut să învățăm lucruri practice care, iată, ne folosesc și acum după o jumătate de secol... :) 

Vasilisia Lazăr a spus :

Superb! Mi-au dat și mie lactrimile, cu toate că nu l-am cunoscut niciodată pe nea Iosif. Mă gândeam acum... a avut și Partidul latura lui bună... Mă refer la „Partidul a decis că e vremea ca, pe lângă carte pe brânci, să învățăm și o meserie practică, să fim la nevoie și constructori de nădejde ai patriei, nu doar conțopiști prin cine știe ce birouri călduțe.”    

Minunată povestire!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru acest an au donat:

Gabriela Raucă - 300 Euro

Monica Pester - 300 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de vasile lucian tatar
cu 57 minute în urmă
Costel Zăgan a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Erezia artei a utilizatorului Costel Zăgan
cu 2 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 5 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântec de lebădă neagră a utilizatorului chindea maria elena
cu 6 ore în urmă
Nikol MerBreM a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Remember Ion Lazăr da Coza („Definiție”) a utilizatorului Vasilisia Lazăr
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Viorel Grădinariu îi place postarea pe blog vin ploile a lui petrut dan
cu 15 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog rapsodie de Martie a utilizatorului Floare Arbore
cu 15 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Haide a utilizatorului Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Utilizatorului bolache alexandru îi place postarea pe blog Haide a lui Răduță If. Toader
cu 15 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
Lui Elisabeta Drăghici i-a plăcut videoclipul lui Grig Salvan
cu 16 ore în urmă
BOTICI GABRIELA a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog SONET LXXVII  (Mamă) a utilizatorului BOTICI GABRIELA
cu 18 ore în urmă
Floare Arbore a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog tablou mirabil, multiform a utilizatorului Floare Arbore
cu 20 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 20 ore în urmă
Lui Elena Lucia Spătariu Tudose i-a plăcut profilul lui petrut dan
cu 20 ore în urmă
Elena Lucia Spătariu Tudose şi petrut dan sunt acum prieteni
cu 21 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Adam izgonitul a utilizatorului Mihai Katin
cu 22 ore în urmă
Postare de log efectuată de Mihai Katin
cu 22 ore în urmă
Mihai Katin a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog o clipă ... a utilizatorului Elisabeta Drăghici
cu 22 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor