Comunicarea - cheia succesului

[Mladin Cristian Lucian]

           Vă mai amintiţi serile fără lumină, de acum 30 de ani, când, adunaţi în jurul lămpii cu petrol, ascultam Europa Liberă şi povesteam cu vecinii vrute şi nevrute? Apăsaţi de greutatea grijilor cotidiene, am uitat să mai comunicăm.

           Există bariere de comunicare între soţ şi soţie, între parinţi şi copii, între prieteni, colegi sau vecini. Închişi în cochilia noastră, nu ne mai împărtaşim unii altora gândurile, sentimentele, trăirile, aceste mici amănunte, care însă ne definesc ca oameni şi care ne fac atât de diferiţi unii de alţii.

           Poate este de vină schimbarea dramatică a societăţii, poate ne-am schimbat doar noi şi odată cu noi şi întregul nostru sistem de valori. Pare ceva destul de greu de apreciat... Şi totuși ar trebui să facem un exerciţiu de sinceritate.

           Observăm în jurul nostru, tot mai des, din păcate, rezultatul extrem al închistării sinelui (şi aici mă refer în special la boli psihice), oameni bolnavi care, dezamăgiţi de societate, şi-au construit o lume proprie, o lume fragilă, a viselor, adevăraţi ,,arici'' care de multe ori îi ,,împung'' pe cei care vor să-i ajute.

           Secolul vitezei ne-a adus mari beneficii la nivel tehnic şi ştiinţific, dar cu un preţ uneori prea mare. Agăţaţi de joburi, presaţi de lipsa banilor sau a timpului liber, cei mai mulţi dintre noi ne limităm la persoana proprie, neglijându-i pe cei din jurul nostru.

           Desigur, timpul nu se mai întoarce şi trebuie să privim spre viitor, un viitor ultratehnologizat, unde rolul omului va fi tot mai mult minimizat, unde poate vom uita să citim o carte, să râdem cu colegii sau să povestim cu vecinii.

           Privind în trecut, putem observa că cei ce stăpâneau arta comunicării convingătoare se afirmau mai uşor în societate, apărându-şi mai bine interesele şi devenind de multe ori lideri militari, politici sau religioşi.

           Aici intervine componenta umană, fără de care procesul comunicaţional nu ar putea exista.

           Calitatea factorului uman, nivelul său de instruire, personalitatea sau ataşamentul sunt câteva elemente asupra cărora ar trebui să ne îndreptăm atenţia.

           În acelaşi timp, se constată o explozie informaţională la nivel mondial. Astfel, cu ajutorul presei, televiziunii, ziarelor şi revistelor, dar mai ales a internetului, oricine poate avea acces la ştiri, date, evenimente, descoperiri etc., aceasta fiind o realizare de preţ a secolului XX.

           Astfel, scăderea timpului alocat studierii şi evaluării datelor necesare gestionării activităţii, accesul la ultimele noutăţi în orice domeniu de activitate, favorizează funcţionarea mai eficientă a societaţii.

            Şi totuşi ar trebui să învăţăm ceva din dramele ştirilor de la televiziune. Un simplu ,,Ce mai faci?” sau ,,Te pot ajuta cu ceva?” ar fi fost de ajutor de multe ori. Cineva spunea că Bulă a murit. Eu aş spune însă că l-am lăsat să moară. Şi nu dintr-odată, ci încetul cu încetul, zi după zi.

           Am uitat să mai râdem, să mai facem haz de necaz. Am pierdut chiar pe mâna nostră, plătind cu vârf şi îndesat preţul confortului, al situaţiei materiale sau pur şi simplu al singurătăţii mai mult sau mai puţin aleasă (sau impusă).

           Consilierul, psihologul sau chiar preotul nu sunt doar mofturi, ci factori care ne pot salva căsnicia sau chiar viaţa, mediind conflictele.

           Să ne deschidem deci sufletul măcar apropiaţilor pentru a putea oferi un viitor (mai bun) copiilor noştri.

[Sofia Sincă]

Da, foarte adevărat este ceea ce spui. Eu am o altă teorie: ne-am aliniat la Europa. Noi românii suntem, într-adevăr mai comunicativi, însă, în perioada comunismului, ne-au unit și lipsurile. Acum, în era nouă, cetățenii s-au mai distanțat între ei, prin cultură, tehnică sau avuție. Natural că a venit și lipsa comunicării, regimul statal schimbându-se. Apoi, a venit sfântul internet, care a înghețat de tot comunicarea, ea făcându-se doar, prin două  instrumente: computer și telefon. Nu se întâmplă numai la noi, ci pe întregul mapamond.

Atenție! la pauza dintre semnele de punctuație și cuvânt. Ea trebuie să existe. Și mai ai niște lipsă diacritice.

Am citit cu interes,

Sofi

[Ion Lazăr da Coza]

Am intrat în text și l-am redactat, întru luare aminte a autorului și a terților.

Un eseu ancorat în realitatea cotidiană.

da Coza

PS: Pe viitor, postați eseurile în Grupul ESEURI, altfel îl vom șterge.

[Mircea Serban]

... când afară lumina soarelui e puternică, ne protejâm vederea luând pe nas ochelarii de soare; la locul de munca -unii, sunt nevoiți a-și pune pe urechi caști antifon, spre ași proteja auzul; decând  cu scrierea, cu telefonu, cu faxul, cu NET-ul și digitalizarea, am început a striga unii la ceilalți -nu pare că mai știm a ne înțelege și nici pădurile nu scapă de incendii, mult mai numeroase decât pe vremea când chemarea la oaste era comunicată cu ajutorul rugurilor aprinse în creierii munților;  nu-i așa apărăm pacea luptând, suntem oare, ... pe invers!

La mulți ani, tuturor!