”Bunicule, te-ai întors!” și ochii fetiței au strălucit de bucurie sub soarele care sufoca fără milă aerul din oameni și din iarba spălăcită de lângă gardul vechi de lemn. ”Bunicul” s-a oprit pentru o clipă în bastonul pe care îl căra mai mult decât se sprijinea în el, ca pe un copil pe care îl ții strâns de mână și uneori îl mai smucești de grija pietrelor care ar putea să-i împiedice mersul aiurit și să-i julească genunchii deja înroșiți de urzici, mingi, scoarțe de copac și alte lucruri inofensive la prima vedere. Și mama fetiței s-a oprit din conversația pe care o avea cu o vecină ieșită în fața porții pentru o clipă de răgaz și poate plăcerea de a întâlni pe stradă un sătean care să-i amuze ziua cu o bârfă nouă, și cu o privire îngăduitoare s-a îndreptat cu pași repezi spre mormanul de nisip care transpira, lipit de scândurile scorojite ce aveau acum o culoare indefinită, un amestec bizar de lapte cu pelin și rămășite de praf din ploaie.
”Miruna, bunicul nu s-a întors!” domnul este un vecin din sat, are casa câteva ulițe mai încolo. ” Vocea mamei s-a auzit încet, de teamă să nu sperie copilul care avea ochii plini de o lumină stranie, ca și când soarele s-ar fi cuibărit în ei pentru un strop de răcoare. ”Dar mamă, uite, are aceeași pălărie și baston!”. În acel moment, privirea bătrânului s-a scufundat deodată într-un pahar cu apă cețoasă din care au început apoi, într-un mod cu totul neașteptat, să-i cadă fremătând, pe sub pleoape, stropi mari de apă limpede precum roua dimineții din vârful firelor de iarbă. ”Bunicule, de ce plângi?” întrebă nedumerită Miruna. ”Nu plâng, draga moșului, sunt doar fericit să te văd!” și în clipa următoare, bunicul a aruncat bastonul în nisip și a strâns fetița în brațele lui mirosind a tămâie și a fum de lumânare arsă.
Degeaba încearcă mama să mă păcălească, gândi Miruna în timp ce inspira fermecată acea îmbrățișare, direct în plămâni, cu aceeași voluptate cu care crinii absorb în timpul nopții oxigenul din aer, bunicul miroase la fel ca acum câteva luni când l-am îmbrăcat într-un costum frumos și apoi l-am așezat pe masa mare din mijlocul sufrageriei. Bunicul era foarte obosit atunci, a dormit fără să clipească trei zile și trei nopți, ca în basmul acela cu prințesa care este vrăjită de ursitoarea cea rea să nu se trezească din somn decât atunci când un prinț se va îndrăgosti de ea și cu un sărut o va elibera din visare. Timp de câteva luni, fusese foarte bolnav, îi paralizaseră piciorul și mâna stângă, apoi și cele drepte iar cuvintele i se zbăteau neputincioase pe buzele crispate, ca niște pești naufragiați răscolind dureros nisipul ce clocotea în cazanul amiezii. Și deși îl sărutase cu dragoste pe obraz bunicul nu s-a trezit (știa doar că era o fetiță obișnuită deși mama îi spunea în fiecare zi că este o prințesă), a visat în continuare pe drumul de acasă până la cimitirul din capătul satului unde o groapă adâncă fusese săpată cu o zi înainte.
Miruna nu mai știe la ce se gândea atunci dar acum i se părea că groapa aceea seamăna cu beciul din spatele casei unde mama adăpostea de frigul iernii borcanele cu murături și dulcețuri. Desigur, bunicul nu putea fi comparat cu o conservă oricât ar fi fost ea de delicioasă dar beciul putea foarte bine să se transforme într-o sală somptuoasă de la subsolul unui castel în care un bătrân așteaptă cuminte, răbdător să fie deșteptat din visare de o prințesă cu păr de aur și ochi de smarald viu care să-l iubească la fel de mult cum îl iubește ea sau cel puțin ca sarea în bucate.
”Bunicule, când mai vii?” îl întrebă bucuroasă fetița după ce se desprinse din îmbrățișare. Dar în sufletul ei știa, bunicul avea acum o prințesă la care trebuia să se întoarcă și să trăiască fericit în palatul pe care numai ea putea să îl vadă.
Cuvinte cheie :
Impresionant fragment! Scris cu delicatețe :)
Mulțumesc frumos, Corina! :)
Esenta/ mesajul acestui text: ”Bunicule, te-ai întors!” ”Bunicule, când mai vii?” Si pe mine ai reusit sa ma impresionezi, Cristina! Drag,
Mulțumesc frumos, Adelaide!
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor