Celei întoarse cu ziua de ieri

[Corneliu Neagu]

E toamnă târzie, un vânt din trecut  

ajunge călare pe-o umbră albastră

lăsată cândva sub un dor convolut

ascuns între florile puse în glastră.

.

Se lasă-nserarea şi gândul rămâne

departe în zare, sub grele poveri, 

aduse de ceaţa din visuri păgâne,

mai multe acum decât cele de ieri.

.

Te văd rătăcită prin oaze ascunse     

de umbrele serii cernute-n deşert,

în vagi amintiri din uitări reaprinse

de cugetu-ntins peste dorul inert.

.

Și parcă, deodată, aud un suspin,

aproape de pragul păzit de tăceri,

în rama uitării văd chipul senin

al celei întoarse cu ziua de ieri.

.

Cuvinte nespuse ajung între noi,

cu dulci neuitări regăsite-n trecut,

se pierd în tăcerea pereţilor goi,

pe buzele frânte-ntr-un magic sărut.

[Corneliu Neagu]

Stimată doamnă Vasilisia Lazăr, vă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere scrie în comentariu, pentru descoperirea esenței versurilor din acest poem și din versurilor mele, în general! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Stimate prieten Mihai Katin, vă mulțumesc pentru popas și pentru comentariu foarte frumos lăsat aici! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Un alt poem care exprimă foarte sensibil odiseea acestei iubiri cântate, cu luminile începutului și umbrele separării definitive, în tonuri triste, melancolice. O imagistică diafană și o muzică ce curge încet, în surdină...

[Mihai Katin]

Și parcă, deodată, aud un suspin,

aproape de pragul păzit de tăceri,

în rama uitării văd chipul senin

al celei întoarse cu ziua de ieri.    am  ales  acest  catren  diuntr-un  poem  de o  remarcabila  scriere pentru  acea  revelatie  a trecutului  ,lucru  necesar in urcarea  treptelor  vietii!

cu  pretuire!

.