Un cântec din neant mă căuta

[Manuela Munteanu]

O liniște desăvârșea un rai,

O vrajă îmbrăcată în tăcere 

Pe-un alt tărâm,  în care îmi erai 

Esențe tari ce dorm în mângâiere.

Acolo unde heruvimi păzeau 

Ca timpul să nu-și scuture secunda 

Și să nu-mi pleci, așa cum nori treceau, 

Cum valul se înstrăina cu unda.

Pe-o primăvară ne făceam culcuș,

Mătasea ei cu flori ne-adăpostea. 

Mă legănai pe doruri de arcuș 

Și îmi lipeai pe buze câte-o stea.

Te străbăteam cu degete prin păr,

Îmi revărsai fântâni adânci cu rouă,

Gustând prelung păcatul prins în măr,

Cu trupul meu în brațele-amândouă.

Îmi șerpuiau în sânge lungi fiori,

Un cântec din neant mă căuta,

Mă-nfășurau sălbatice vâltori,

Iar eu le-mprăștiam pe pielea ta.

[Manuela Munteanu]

Îți mulțumesc, Augusta! Drag!

[Chris]

ce frumos!

[Manuela Munteanu]

Vă îmbrățișez, doamnă Mihaela Popa! Cu gândul...

[Mihaela Popa]

încântată, mă înclin!

[Manuela Munteanu]

Alex, cu siguranță sunt mai multe raiuri (cu excepția bătăii din această vorbă de neînțeles), iar iubirea este cel mai căutat dintre toate. De găsit, îl găsesc mulți, mai greu e cu păstrarea lui. Îți mulțumesc pentru cuvinte și iți doresc sănătate și bucurii cât pentru toată viața! La mulți ani!

[bolache alexandru]

Dragă Manuela, am fost de curând la munte unde era atâta liniște, încât puteai crede că ai ajuns în rai. Avem o țară frumoasă, dar asta e o altă poveste... Se spune că bătaia e ruptă din rai, nu știu de ce, dar eu cred că mai degrabă iubirea e ruptă din rai și poezia ta e dovada...

[Manuela Munteanu]

:))))))) Se pare că amândurora ne place să avem ultimul cuvânt. Îmi răpiți timpul!!!

[gabriel cristea]

Oui! 

[Manuela Munteanu]

O, dar era încheiată demult... de vreo 4 ore. :))) 

Noapte liniștită! 

[gabriel cristea]

Înțeleg, vă place să comentați mult și să pricepeți oamenii, mie, dimpotrivă. De aceea, pentru a nu abuza de timpul dvs, voi încheia  această discuție.

O seară bună și inspirație, doamnă Manuela Munteanu!