Tăcerea clipei trecătoare

[Corneliu Neagu]

Un glas fără cuvinte din adâncul meu
ajunge nevăzut la margine de gânduri
pe trunchiul despicat al unui curcubeu
cu capetele prinse-n albia din prunduri.

 

Izvoarele din albii au secat demult,
iar pietrele uscate de prea multă sete
mă cheamă-n arcul curcubeului să-ascult
tăcerea lor rescrisă-n magice versete.

 

Răstorn tăcerea mea peste tăcerea lor
și din mirajul sfânt al undelor spectrale
aduc sub pietrele ce-și caută izvor
iubirile pierdute-n umbre vesperale.

Prea multe amintiri deodată se ivesc,
se scurg încet cu picături de apă vie,
pe când din geana curcubeului ceresc
cad ploi de dor venite dinspre veșnicie.

 

Plec capul să ascult surâsul renăscut
al râului brodat cu pietre vorbitoare
și parcă-aud, din viitor înspre trecut,
tăcerea regăsită-a clipei trecătoare.

 

[Corneliu Neagu]

Drag prieten și coleg de condei Grig Salvan, așa cum bine ai remarcat, atunci când citești, iar versurile curg ca un râu cu apă vie, ți se pare că este ușor a scrie în stilul meu...În realitate, este o muncă imensă, pigmentată cu un pic de talent și cu foarte multă răbdare. Mesajul pe care l-ai scris aici m-a impresionat foarte mult. A-ți mulțumi, pur și simplu, mi se pare prea puțin. De aceea te îmbrățișez cu gândurile mele cele mai frumoase, simțindu-mă, totodată, onorat!

[Grig Salvan]

Uneori așa simțim în noi, „un glas fără cuvinte”, doar un murmur care nu-și găsește expresia verbală, dar cate tinde să se agațe de „margine de gânduri”.

Tăcerea vorbitoare ne însoțește mereu pe margine de prunduri și de curcubeu. Superbă imaginea curcubeului „cu capetele prinse în albia din prunduri”. 

Remarc în mod deosebit penultima strofă:

„Prea multe amintiri deodată se ivesc

se scurg încet cu picături de apă vie

pe când din geana curcubeului ceresc

cad ploi de dor venite dinspre veșnicie”

Aceeași versificație caldă, melancolică și visătoare, pare o anumită ușurință de versificare, dar în spate e mult talent și muncă de creație.

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, cu prietenie și respect, stimată doamnă Vasilisia Lazăr, pentru mesajul elegant lăsat aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Aceleași gânduri suave și încărcate de emoție benefică, ca întotdeauna, stimată prietenă și colegă de condei, Ada Nemescu! Mulțumiri alese, cu prietenie și respect din partea mea, onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese din partea mea, stimate prieten și coleg de condei Alexandru Bolache, pentru cuvintele de apreciere exprimate atât de elegant aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Vă mulțumesc, stimate prieten și coleg de condei Mihai Katin, pentru cuvintele de apreciere exprimate aici! Onorat!

[Corneliu Neagu]

Mulțumiri alese, cu prietenie și respect, stimată doamnă Ana Cîmpenu, pentru popas și frumoasele cuvinte de apreciere scrise aici! Onorat!

[Vasilisia Lazăr]

Ultimul catren e absolut minunat. Felicitări!

[Ada Nemescu]

*Râu brodat cu pietre vorbitoare* atât de frumos! 

Într-un tot ce m-a obișnuit cu versurile potrivite!

aDa

[bolache alexandru]

Sunteți un poet experimentat cu un bagaj liric deosebit. Dacă pietrele uscate va cheamă dumneavoastră v-ați găsit cu plecăciunea capului, cu modestie, șoaptele lor vă vorbesc.