Amintiri

[Monica Pester]

Mă duc să mor un pic de sărbători

Să-mi amintesc întreaga nuditate

A violinelor rămase și uitate

În târguri cu bătrânele viori

Să-mi iau și haina pentru orice risc

Când se-nserează ar putea să plouă

Cu stropi porniți ca un vârtej de disc   

Al celor care plâng  o oră ... două

M-apropii pe nesigure poteci

De mine, cea din bâlciurile-de vară

Și mă întreb confuză, unde ești

Și unde te-ai ascuns întâia oară ?

Era o vară lungă peste munți

Ce se vedea din neobișnuitul loc

Unde se-mbină orizontul într-un joc 

Cu coamele pădurilor fierbinți

Pe vremea când prin suflet îmi treceau

Fiori și fluturi pentru-ntâia oară

Se cuibăreau cu maldăre de flori

Pe brațe și pe piept, la subsuori

Cu-n tremur, ca de-o boală foarte rară

Ș-apoi trecură anii peste ani

Cu bucurii sau cu povești mai triste

Dar nu mai apărură nici fluturi, nici fiori

Cu maldăre de flori pe brațe-ntinse

De-aceea, azi mă duc să mor un pic

Cu amintirile pe-o tavă de povești

Cu violinele-n concert în ultim spic

Și întrebându-mă într-una, unde ești 

[bolache alexandru]

Mi-a plăcut mult în mod deosebit prima parte.