gogoși pitulate

[Dinca Valerian]

o vezi

stă acolo la vatră amestecată în treaba ei

crezi că nici nu ne bagă în seamă

dar știe tot ce vorbim

după cum stau aplecat sau mai drept

cum dau din mâini

sau mă uit în jurul meu căutând ceva ori nimic

cu mine se întâmplă la fel

când vin de la câmp

întru în curte și o citesc fără să-mi vorbească

gândul mă poartă exact acolo

unde nu a apucat să ducă toată treaba la bun sfârșit

ori n-a avut putere

hai să mergem

ne așteaptă cu masa pusă

după cum se uită înspre tine ți-a făcut gogoși

o strachină mare

a pitulat-o în întunericul din tainița firidei

o scoate mai la sfârșit

să nu mă dai de gol că ți-am spus înainte

deși cred că știe deja ce-am vorbit

fii ascultător și mănâncă mai întâi toată ciorba

din farfurie

a pus în ea toată dragostea de bunică

[Dinca Valerian]

@Chris Multumesc pentru apreciere

[Chris]

frumos, frumos!

[Dinca Valerian]

@Valeria Merca  Nici nu stiti cate dreptate aveti. Va multumesc pentru timpul acordat si comentariu

[Valeria Merca]

Relația dintre bunică și nepot este unică și specială. 

M-am regăsit în acest text.

[Dinca Valerian]

@Vasilisia Lazăr Grădinariu Aici, fara sa vreau, am pus un pic de mister. Titlul este ”de vorba cu bunicii”, dar de fapt este un dialog numai intre mine si bunicul (un dialog real candva, parca il vad in fata ochilor). Misterul este cum de stiau el unul de altul. Dar cred ca mai trebuie o incheiere de condei, o sa ma gandesc.  Multumesc pentru comentariul si atentia acordate.

[Vasilisia Lazăr]

Da, sensibil. Totuși rămâne valabil ce am scris la poemul anterior cu referire la mister.

Am și eu un poem cu bunica, mi-ați adus aminte de el.

https://insemneculturale.ning.com/profiles/blogs/regasire-pe-urmele...

[Dinca Valerian]

@Ada Nemescu Multumesc pentru comentariu si apreciere

[Ada Nemescu]

Nostalgii! Adulmec miroznă de gogoși , imaginez tainița firidei , nimic mai scump și efemer decât tăcerea bunicii, hărnicia mâinilor ei, sunt amintiri...

foarte sensibil, aDa