când brațele-mpletesc nopți alb

[Maria Mitea]

când brațele-mpletesc nopți albe,

ne mângâie visele

numai visele știu cum să iasă uscate din ploaie
precum fluturii
își desfac aripile să oprească stropii,

și roua
servitor umil
îți spală tălpile cu mierea din trifoi
să crești aripi, topește ceara pe altar,
și-ți prinde busuioc în piept,
te lasă să plutești ca vântul pe ape legănate
… și veșnic vei trăi în inima celui visător,
în ochii plini de lacrimi,

când brațele-mpletesc nopți albe,
ne mângâie visele de parcă ar mângâia fulgere,

numai visele știu cum să iasă uscate din ploaie
precum fluturii
                            își desfac aripile ca umbrelele
opresc ploile

[Grig Salvan]

Un poem mic, dar plin de culoare și vibrație, de metafore ce încântă simțul poetic al receptorului.

[Maria Mitea]

Monica, mă bucură aprecierea ta! 

Cu drag de poezie și suflet de poet!

[Monica Pester]

Frumos de frumos !

[Maria Mitea]

Valentin, Mulțumesc pentru semn, și~brațele mele~ ele ~ ele ~ ele ~

:)

[Stanescu Valentin]

Maria, o odă braţelor ai scris, celor ce-n graiul omenesc prin gesturi, semne ne-nsoţesc din zori de zi până în vis...

 

 

braţele mele

 

braţele mele

duc mereu

în viaţă

tot ce-i

greu

 

braţele mele

ştiu tot ce fac

mă-nvaţă

să şi

tac

 

braţele mele

ce îmi propun

traduc ce

vreau să

spun

 

braţele mele

te prind cu drag

când treci de

al meu

prag...

[Maria Mitea]

Ada, Nicoleta, Vă mulțumesc pentru lectură și semn! 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Îmi place mult versul "când bratele _.mpletesc nopți albi".

[Ada Nemescu]

Îndrăzneață, ca de obicei! Metafore curajoase, repetițiile unor versuri cheie, definiții surprinzătoare, toate însoțesc o scriere plină de energie. Un triunghi magic: vise/fluturi/fulgere, sunt premiza ivirii unui curcubeu!

aDa