chiar dacă ești pasăre, și zbori,

[Maria Mitea]

să nu atingi timpul 

nici măcar cu o singură pană,

aripile-ți vor cădea ca frunzele

tatuate de cer,

să nu atingi timpul

nici măcar cu o singură rană

când cuțitele zboară ca stelele,

cazi la pământ

îți acoperi capul cu palmele:

nu te-am dorit niciodată cum soarele dorește luna,

te-am iubit doar ca un samurai,

chiar dacă ești pasăre, și zbori,

să nu atingi timpul

nici măcar cu o singură lacrimă,

lasă-l să fiarbă ca un ou moale:

ce trist că timpul tău nu se mai iubește cu timpul meu,

să poți vedea cum cele șase miliarde se vor dubla în o sută de ani, 

să privim pământul de pe lună acoperit de țunami și 

cum scările japoneze nu duc nicăieri

[Vasilisia Lazăr]

Tare frumos! Felicitări, Maria!

[petrut dan]

''...să fiarbă ca un ou moale''- îmi place asocierea, inedită și deschizătoare de planuri, un poem accesorizat, cu drag!

[bolache alexandru]

Un adevărat Icar... Timpul este astrul de care nu trebuie să ne apropiem... Frumos!

[Monica Pester]

Maria, îți citesc metaforele proaspete, zemoase și inedite ca și cum aș savura o șampanie de calitate. Scrierile tale îmi aduc mare bucurie. Mesajele, așișderea, chiar dacă tu pui mai mult accent pe structura lirică. Așa văd eu.

Maria,

[Stanescu Valentin]

Maria, m-ai uluit cu acest ’’ să nu atingi timpul’’! M-a lovit spontan în tâmpla gândului şi din acel moment îl tot repet. Nu am început nicio poezie în acest mod. Mă pot bucura deplin de începutul şi finalul poeziei tale!

[Corneliu Neagu]

"Chiar dacă ești pasăre și zbori să nu atingi timpul" - frumoasă împerechere de cuvinte ! Oare noi chiar putem atinge timpul, ce pare imaterial? Da, îl putem atinge, așa cum și el ne atinge pe noi, lăsând urme pe chipurile noastre. Iar noi atingem timpul lăsând urme în istoria sa, scrisă sau nescrisă, așa cum se petrece cu această creație lirică pe care o apreciez foarte mult!