scrisoare întârziată de pe front

[Tudor Cicu]

De sus îndreaptă Domnul, ocheanul (presupun)

Spre-ntreaga omenire prinsă-ntr-un „dans” nebun.

„Ce chin să fii doar om...”, spunea un vechi tribun,

Lui Mircea Eliade, Cioran ca bun român.

Cum Tolstoi invocase numai război și pace

De-o horă tot vom pune, aici de-un timp încoace.

În vreme ce la cobză un menestrel sadea

Balade lângă cruce, celor căzuți grăia.

Cum Doamne, nu ne-ncearcă Neculce și pe noi

C-un zaiafet ca-n cronici și lăutari de soi?

Și-acel nebun frumos, desprins din corifei

Ca mama apărându-și la sân copilul ei,

Fănuș, dansând cu lupii pe Dunărea-nghețată

Ne-a strâns din Cuțarida lui Barbu, laolaltă

La nunta „mangafalei” ca-n Cana Galilei.

...Și unde din tranșee, sub arme și imperii

Trimite-această carte, bunelul, din Siberii.

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Cicu, dați click pe SETĂRI, dreapta sus, apoi EMAIL și activați toate mail-urile de pe Însemne. Adică bifați căsuțele. Dacă mail-ul a rămas același, veți primi notificări.

[Tudor Cicu]

Vasilisia Lazăr; Grig Salvan: Așa e! Nu e un poem de dragoste... doar o mică trimitere la odiseea personajului meu Costea P. din romanul scris în 2022: „Pierduți prin Siberia” (ca și în memoria tatălui meu, iar din amintirile lui despre acest război am și împrumutat eroului meu unele scene din roman). E romanul unui om adevărat, la mormântul căruia, uneori, aprind o lumânare, aici în Cimitirul Eroilor/Buzău și mă gândesc la toată grozăvia acelui de-Al Doilea Război Mondial, lagărele îndurate... pe care un DESTIN nemilos i le-a scris, eu doar i-am privit zbuciumul și frământările printr-o fereastră imaginară! Întrucât, cu două luni înainte de a mă apuca de a-i scrie odiseea (în timpul vieții eroului meu scrisesem despre drama lui doar o povestire), am aflat că eroul meu plecase în lumea celor drepți). Mulțumesc pentru comentarii. (Cu ani în urmă mă anunța email-ul despre fiecare comentariu apărut pe ÎNSEMNE, acum trebuie doar să navighez personal pentru a vedea, apărute, aceste comentarii.)

[Grig Salvan]

Un poem ca o bună ocazie de reamintire, de retrezire la viață a unor rădăcini, de reîmprospătare a memoriei culturale. Cât despre război, e cea mai tristă dovadă că omenirea încă n-a reușit să iasă din primitivism și din instinctualismul atavic, n-a ajuns încă la adevărata umanitate, mai are mult până departe... Sărbători cu bine!

[Vasilisia Lazăr]

Războiul nu are chip de femeie, spunea câştigătoarea Premiului Nobel din 2015 pentru literatură, Svetlana Aleksievici. Nici scrisoarea dumneavoastră nu e o scrisoare de dragoste. Dulce-amar poem! De citit și de luat aminte! Nu orice „dans” al omenirii e pe placul Domnului. Și nici al omului.

Sărbători cu pace și liniște, maestre!

[Tudor Cicu]

Maria Elena Chindea: ...și la toți prietenii ÎNSEMNELOR, ca răspuns la frumosul tău comentariu, nimic nu e mai nimerit acum, decât aceste versuri ale lui Nichita.

"Voi colinda cu inima mea

mergând prin zăpadă,

mâna mea în cinci colțuri ca o stea

începe cuvinte să vadă.

Ave vouă, bărbaților, femeilor,

inima mea vă salută,

ninge deasupra secundelor, orelor

cu zăpadă argintie și mută.

Ding-dang, numai inima, ding-dang numai ea

bate la mesele voastre,

în noaptea aceasta e-o singură stea

și o nenumărare de ceruri albastre...”

• (Nichita Stănescu 1969")

[chindea maria elena]

Cu biblioteca la purtător și chimirul plin de aur veritabil, e fain să ne colinzi matale ca un boier vânos și hâtru, aristocrat sfătos ne cerni nostalgic oasele și gându în axu-nțelepciunii, în tropot de cuvinte și-obuze de imagini! Fain!Eu, opinca găurită, ador stilul tău nobil!   

[Tudor Cicu]

Corneliu Neagu: Cuvintele d-voastră frumoase le merită și cititorul care ne citește. (Că tot spunea Doina Ioanid într-un eseu că poezia, azi, nu se mai citește). Între poet și cel care ne citește există un singur arbitru: Dumnezeu. Dacă ne păstrăm credința, cu siguranță că EL ne va salva. Salutări buzoiene!

[Tudor Cicu]

Mihai Katin: La masa de scris, unde nimeni nu te învaţă să scrii şi nici nu scrie în locul tău cineva, a fi scriitor înseamnă a te condamna la singurătate, cum spuneți în catrenul postat. Pornit însă pe acest drum, ori suferi mai departe și te vei prăbuși pe drum, ori îți bandajezi rana și mergi mai departe. E ca în scena aceea din Groapa lui Eugen Barbu: lăutarii aceia plecați de la nuntă, cu nămeții de zăpadă în picioare, pe timp de noapte, au trebuit să cânte fără oprire în fața haitei de lupi, pînă în zori, când au dat alții de ei și... au reușit pe unul dintre toți să-l salveze. Mulțumesc de urare și... un An Nou mai bun tuturor!

[Corneliu Neagu]

Poetul ne poartă printr-o lume fantastică în care ne reîntâlnim cu locuri cunoscute și cu mari maeștri ai scrisului, în versuri frumos curgătoare ce ne încântă privirea și spiritul! Sărbători binecuvântate cu bucurie, liniște, sănătate și speranță!

[Mihai Katin]

vrem  cineva  la  urma  un  adevar   a spune

de  ce-i  nefericita caderea  noastra-n  lume?

ori   suntem  prea  destepti  ori  unii  prea  narozi

umblam cu   gura  casca  sa  admiram  irozi

ne e pe  plac  delirul    ca  il  traim  empatic

avnd   in  noi o  gena  de mare  singuratic

Craciunul   cu   multa lumina  si   liniste sufleteasca!