Spre seară

[gina zaharia]

Așteaptă-mă pe stâncile cu lună,

Azi voi veni cu scânteieri de șoapte,

Să-mi împletești din dragoste-o fântână,  

Să-mi fie crez pe scările de noapte.

 

Am adormit pe-o insulă pustie.

Erau atâtea felinare stinse

Încât părea un fel de-mpărăție

A rugilor și-a patimilor ninse.

 

Aveam un golf revendicat de orbii

Hambarelor cu scoicile-n derivă,

La cina mea soseau, pe rând, corăbii

Și toate-aveau o sete convulsivă.

 

Un pescăruș a îndrăznit s-ascundă

Incendiul din regatul de hârtie;

Era tăcut, avea privirea blândă

Și-o aripă rănită-n colivie.

 

Din ochii lui veneau pirați de vise,

Cuvintele înmugureau în căutări,

Au fost, cândva, pe răsărit aprinse;

Acum sunt lacăte și, uneori, brățări!  

 

Azi voi veni, dar poate mai spre seară!

Un codru se așterne-n calea mea.

La orizont se-aude o vioară.

S-o ascultăm întâi! Și-om mai vedea!

[Marioara Visan]

Superba poezie.

[Popa Ines Vanda]

Drag Gina! Lecturat cu emotie! Adanca pretuire! 

[gina zaharia]

Mulțumesc, Elena! Mă bucur că ai trecut prin pagina mea. Duminică frumoasă!

[Sipoteanu Elena]

,,Am adormit pe-o insulă pustie.

Erau atâtea felinare stinse

Încât părea un fel de-mpărăție

A rugilor și-a patimile ninse."

 

Versuri pline de sensibiliate!

[gina zaharia]

Ana, mulțumesc! Felinarele s-au aprins la gândul tău bun.

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza! Încântată!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Lisia. Am reparat:) Da, setea convulsivă mi-a dictat:) Îmbrățișări!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Dragoș! Bucuroasă că ți-au plăcut scările crezului meu/crezul scărilor mele:)

[gina zaharia]

Artă, Iubire... ce poate fi mai înălțător, Angi? Or scoicile au legământ cu ele:)

Mulțumesc mult!

[Ana Ardeleanu]

"Am adormit pe-o insulă pustie.

Erau atâtea felinare stinse

Încât părea un fel de-mpărăţie

A rugilor şi-a patimilor ninse"

O bună tehnică şi mult talent!