rugă din rouă

[Romita Malina Constantin]

în căderea dimineţii,
fă ca din mâinile mele să nu curgă nisip
şi nu mă da afară din vise

trimite îngerii cu un colţ din rai
să culegem grâul zilei de ieri
apoi adună-mi-te în săruturi
şi n-ai să ştii clopotul care se zbate
în flămânzenia mea

topeşte-mă într-un act nebun de zbor
pe o picătură de rouă
căci nu ţi-am spus niciodată
despre cruciada mea cu un pian 
pe ale cărui clape dansez în clepsidră

nu mă alunga prin litere
cu inima urlând în giulgiu
până se face ţăndări
căci toată îmbrăţişarea asta cu ei
îmi aprinde lumina la os

lasă doar un firicel din urma melcului
pe o margine de frunză
că să mă întregesc cu Tine
în cartea dintâi

[Ion Lazăr da Coza]

Ai trecut în ceata bigoților (se pare), dar ai rămas (cu siguranță!) aceeași valoroasă poetă!

da Coza

[Sofia Sincă]

Îmi place foarte mult... Enigma care plutește pe întregul parcurs al poemului, îmi place, amestecul de real și idealism. Și desigur, sunetul de fond al poemului, îmi place. O formă nouă de poem la tine, se pare.

Admirativ,

Sofy