iarbă amară

[gina zaharia]

în podul liniștii sosesc vrăbiile e un fel de acoperiș pentru teamă
s-au răspândit cât să nu mai recunosc drumul spre dimineață
în depărtări vântul trântește corăbii de stânci
prizonierii vremurilor bune s-au îmbătat la ieșirea din corturi
miroase a iarnă a busuioc și a cozonacul mamei de paște
pădurile alintă flăcări răsăritene
gândurile nescrise devin eroine de-o clipă
după valea asta vor fi sosit păsări călătoare
oricum nu mai au niciun cuib au ars pe poteca ce duce spre gârlă
cu pași mici și triști

îți promit că mă voi întoarce când soarele va intra în tunelul de sub munte
voi aduce apă cât pentru șapte câmpuri celeste
nici iarba amară nu va mai crește la poarta noastră
voi învăța albinele să deretice prin casă
voi întoarce noaptea pe dos maramă albă va purta vrând-nevrând
numai să-mi spui de ce plouă degeaba
n-am răsădit nimic oricum pământul e sărac
mai este și pasajul acela amar în care cineva strigă babilonic

din linii frânte mi-am făcut leagăn
mi-e pace în toate venele cred că semințele înălțimilor au fost furate de vulturi
din scoarță de stejar nu se mai fac fluiere
dacă vrei să doinești strânge din pumni până iese izvorul din suflet
ateii poartă veșminte sfințite au îngenuncheat într-o catedrală de fier
acum pleacă să plimbe o felie de ieri
printr-un ropot de amintiri

[gina zaharia]

Mulțumesc, Adelaide!

[gina zaharia]

Mulțumesc mult, draga mea Angy!

[gina zaharia]

Îmbrățișări, Corina!

[gina zaharia]

Promit, Alexandru! :)

Mulțumesc!

[gina zaharia]

Ana, mulțumesc mult! Le-am auzit bătând la ferestra sufletului.

[gina zaharia]

Mulțumesc, Mihaela! E brazda unui azi altfel, pe câmpul vieții :)

Drag,

[gina zaharia]

Mulțumesc, da Coza! Da, e cam apăsătoare :)

[Nădejde Angelina]

Impresionantă! Mulţumim, ReGină!

[Corina Militaru]

Admirabil, Gina! :)

[bolache alexandru]

O poezie tristă în ansamblul ei... Chiar dacă promiți că te vei întoarce...