în fața porții o femeie plimba un pahar cu lapte
avea chipul robotului aproape uman
cum care
cel care a primit cetățenie
undeva prin 2018
noi ne-am pitit să curățăm porumbul rămas din toamnă
boabele galbene tari ne intrau în palmă
se făceau lanuri
cu toții mergeam să cercetăm recolta
bătea vântul și bunica avea basmaua trasă spre față
la capul locului inginerii proiectau metroul
bunicul pe care nu l-am văzut niciodată făcuse primul tunel
terminase de legat via
era ora cinci dimineața
oamenii așteptau primul tren
fabricile mai erau doar construcții
o voce metalică se auzea pe fundal
„dacă doriți să vă adresați unui operator, vă rugăm apăsați tasta nouă, veți fi preluat imediat ce va fi disponibil”
în așteptare laptele din paharul femeii fierbea
Adaugă un comentariu
Lisia, Chris, vă mulţumesc frumos!
foarte interesanta viziunea nocturna, mi-a placut succesiunea imaginilor, o adevarata stare rem :))
Fantastic cu câtă ușurință te plimbi printre stiluri. Și cât de inteligent poemul! Bravo, Mihaela!
Sofi, onorată de comentariul tău , ca întoteauna, aprofundat, mulțumesc!
Un amalgam romantico-transcedental. Un amalgam ideatic, urmărind grănicerii timpului, din care se desprinde viața, cu de toate. Treceri sinuoase prin timp, formulate sugestiv și armonic.
Paradisul cuvintelor, al ideilor şi metaforelor.
Deosebită apreciere,
Sofi
domnule Tudor Cicu, vă mulțumesc!
Nicolae, mulțumesc frumos!
Nu ai a te face că în stilul tău din acest poem există o uşurinţă de a mânui epicul, liricul, ironia, suprarealismul... că toate sunt stări ale poeziei care, nu la puțini poeți,le-au pecetluit şi cimentat stilul lor inconfundabil. Ironia e uneori şi un stil, şi poate şi o tehnică, aşa cum şi viaţa ia de coarne imaginaţia sau viceversa. Dar cu certitudine, lirismul e o rezultantă între ceea ce am numit relaţia poezie-ironie şi nicio clipă poezia nu devine ironie, mai curând scena din care actorul, privindu-se în tabloul zugrăvit îşi exersează astfel de forme şi matrici poetice pe care le-a îmbrăţişat de la realismul existenţialist la suprarealismul impresionist, expresionism, textualism şi intertextualism... de la ludicul iluzionist până la teribilismul prozastic. E prima dată (în poezie) când descopăr, la tine, acest mod de a scrie poezie. Plăcut și interesant!
„ o femeie plimba un pahar cu lapte” o imagine deosebită! Mi-a plăcut!
:) mulțumesc, Denisa!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE