Păseam usor

[Vezi blog]

Simțeam cum lângă mine timpul se-ntristează
Când frunzele-și vorbeau în adieri de vânt,
Cum ochiul depărtării prin noapte lăcrimează
Împrumutând suspine la fluturi pe pământ.

Pășeam ușor pe-alei rămase-acum în amintire
Să nu mai răvășesc tristețea printre gânduri,
Și nu-ncerc în zadar ca să-mi mai vin în fire
Când sufletul își pune suspinele în rânduri.

Trăiam un dor necunoscut de nimeni printre flori
Iar ziua devenise întâmplător mai mică,
Tot întrebând de ce nu poți muri de două ori
Când fluturii cu ochii-n lacrimi zborul își ridică.

Vin nopțile să mă răpească-n vise și să-mi spună
Pe treptele căror tăceri te-aștept să mai revii,
Și cum să-mi port tristețile-ntr-o mână
Dacă un colț de cer s-a spart în cioburi argintii.

[Maia Maria]

Trăiam un dor necunoscut de nimeni printre flori 
Iar ziua devenise întâmplător mai mică, "- fiecare poezie are un alt fel de impact...nu ai putea spune ce culoare are fiecare, doar ca dor...de frumos...

[Ion Lazăr da Coza]

Revin după ce puneţi diacritice.

[chindea maria elena]

Citit cu plăcere! Ţine-ţi cont de observaţiile dinainte! Cu drag, Maria Elena

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Subscriu la cele spuse de Any.

Cu aleasă consideraţie,

[Any Dragoianu]

O poezie foarte buna, dar aveti cateva greseli de tastare si mai ales lipsa diacriticelor ingreuneaza citirea versului cu rima... va rog sa reveniti putin, ca e mare pacat de frumusetea versului clasic...