Părere de rău

[Vezi blog]

M-ai împrumutat singurătăţii pentru
o lungă perioada de timp,
ai vrut să mă rătăceşti în propriile-ţi gânduri
şi m-ai pierdut cu primul vis, cu prima
noapte fără stele, un vârcolac bolnav
m-a răpit şi de mila cuvintelor tale m-a
lăsat viu, mi-a pus în braţe întunericul
pătat de sânge de pe labele lui murdare
şi mi-a spus trăieşte, zilele sunt doar pentru cei morţi,
în iubire nepăsarea este coşciugul multora din ei
teama omului fără ochi e speranţă,
zâmbetul nu înseamnă întotdeauna fericire,
scârţăia întunericul zgâriat de ghearele lui
te doream mai aproape ca niciodată
iubeam cu teamă, îmi era dor,
lăcrimam învăţând să plâng cu ambele pleoape
trăiam noaptea din plin,
m-am trezit în zori din coşmar cu părerea de rău
că n-am furat nopţii o bucată de viaţă!

[x]

Vasilisia esti minunata, versurile mele, fie ele clasice sau albe mereu si-au gasit locul in analizele tale!

Iti multumesc cu sufletul!

[x]

Sofi iti multumesc cu sufletul, ai inceput sa ma cunosti mai bine ca mine!

Cu drag si pretuire!

[x]

Multumesc domnule da Coza pentru remarca si comentariul minunat!

Cu pretuire!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Frumos și, după cum s-a mai spus, finalul e deosebit.

[Sofia Sincă]

Devălmăşita slăbiciune a vieţuitorilor, ai celor care au pierderi capitale ale inimii, dorinţa lor este de a rămâne doar înscrisuri... O poezie romantico-meditativă foarte reuşită, aşa nostalgică, apăsătoare la extrem cu tristeţe, cum îl caracterizează pe George Ungureanu.

Apreciere, Sofy!

[Ion Lazăr da Coza]

În începutul poeziei aș umbla un pic la topică pentru a mă depărta de proză. Finalul e la înălțime.

Drag,

da Coza

[x]

Multumesc Oana pentru remarca si comentariu!

Cu pretuire!

[x]

Multumesc Mihaela pentru permanenta preyenta in pagina mea !

Sarut mana!