Dintr-un pom cu o aleasă geometrie
Îmi creştea sub mâini un clavecin,
Susurând a clorofilă vie
Înfrunzea din el un cânt divin...
Poate-n seva lui cu săruri minerale,
Răbdătoare tăcerilor depline,
Apele cereşti, primordiale,
Se zbăteau din clape către mine.
Nu mai ştiu ce cheie ţi-am adus
Când te chemam din pom să suni,
Dar degetele toate mi s-au pus
Pe pielea ta ce respira minuni...
Şi ai trecut, olteanca mea, din pom,
În clavecinul mâinilor de om.
Adaugă un comentariu
Interesantă întrepătrunderea celor două planuri.
da Coza
Am citit cu plăcere deși observația Anei este îndreptățită și de luat în seamă.
Dacă nu citeam întâi ce a scris Ana, aş fi crezut că p chemai să sune la telefon, deoarece văd că este tot cu tentă erotică:,,Şi ai trecut, olteanca mea, din pom,
În clavecinul mâinilor de om."
Versul al doilea din strofa a doua iese din ritm, are o silabă în plus. Te chemam din pom să suni e folosit aici nu cu sensul românesc, la noi merge către instrumentele de suflat, acest să suni, ori clavecinul e instrument cu clape. L-aţi folosit în sensul italienesc suonare- a cânta.
Tema e interesantă şi frumos realizată, am citit cu plăcere, ca de fiecare dată.
Cântând măreția naturii, a locurilor cu dragi amintiri. Candoare, respirație muzicală, prin contopirea omului cu natura, într-o poezie deosebit de frumoasă.
Am citit cu multă plăcere!
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE