De-atâta alb
Şi-atât senin
Al orbitorului meu
Chin,
De-atâta spus
Pe crug în sus
O rugă-n plin
Brăzdat apus,
Mi-e tot mai clar
În palma mea
Un zâmbet fin
De catifea
Că toate nu-s.
Dar ceva e
Rămas în jar
Din cremene.
Adaugă un comentariu
Frumos și liniștitor.
Mulţumesc de trecere, Angelina. Nădejdea e până şi în numele tău:)
Mulţumesc, doamnelor. Până la urmă asta ne dorim fiecare. Împăcare şi pace interioară, nădejde şi credinţă.
Frumos vers plamadit din liniste interioara si impacare!
Dizolvări în alb! Frumos! Drag, Gerra
Ludic, drăguţ... Un joc de cuvinte care conturează speranţa din jarul ancestral.
Am citit cu plăcere, Sofy!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE