Luna ca un ochi de cal măiastru

[Petre Ioan Crețu]

captiv în uimire definitiv

nu mai pot să văd să aud să strig

apoi vine Urmuz și ne dăm

printr-o pâlnie de tablă ca pe topogan

.

mă trezeam aproape în fiecare dimineață

complet dezbrăcat

în parcul lunatic

pașii îmi erau umezi târșiți pe asfalt

pe aleea de piatră

aerul era rar printre frunzele de hârtie

decupate și cucii ca niște gloanțe de piatră

se ănfingeau adânc în umbrele noastee

în iarba cu rouă șerpuiesc sălbatice flori

înlănțuiesc uimiri șuieră moarte

apoi trece mereu același câine

șchiop și slab ca o nălucă

mârâind îndurare cu dinții rânjiți

.

rușinat îmi duc mâinile la ochi

și mă întorc acasă

e ceva distanță dar cui îi pasă

mă strecor printre vecini somnambuli

până la mansarda rece aspră

ca o mașină de tocat vise și iască

pe masă aveam o mașină de scris Olivetti

o sticlă cu vin prost și ieftin

și multe foi mâzgălite lipite cu scotch

să nu le ia vântul

de fiecare dată când se deschidea ușa

ele își luau avânt să zboare

pe fereastra fără geam

spre Parnas călare pe o coamă

de vânt

noroc că erau bine lipite

din când în când mai scăpa câte una

și eu o urmam în zbor cu bicicleta albastră

până oboseam

de cele mai multe ori leșinam

și mă trezeam complet dezbrăcat

în parcul ciudat ce semăna

cu un ochi sau mai bine

cu o căpățână de cal măiastru

albită de timp și nevoi

[Vasilisia Lazăr]

să nu le ea vântul - să nu le ia vântul

Și multe au zburat spre inima cititorului...

O Ars Poetica minunată.

[Petre Ioan Crețu]

Mulțam de lectură dragul meu   J' Arrive!

[Petre Ioan Crețu]

Multumesc Nikol. De obicei bicicletele din poemele mele sunt... portocalii. :)
E o poveste hazlie bicicleta portocalie. O poveste din tinerețea mea... timpurie. :)))

[Nikol MerBreM]

Foarte interesantă ideea, "căpățână de cal măiastru albită de timp și nevoi" ("Şi caii se împuscă nu-i aşa?...)

Existenţa ca un coşmar, ce mă bucur că s-a strecurat în el o bicicletă albastră :)! Dacă nu ar fi prezent Urmuz, mi s-ar părea că timpurile verbelor se bat unele cu altele şi n-aş înţelege ce anume e "ca un ochi de cal măiastru", luna sau parcul, dar cu Urmuz la cârma viselor, nici să mi se pară nu mai îndrăznesc :).

Cam tot ce citesc pe pagina asta mi se pare însă "măiastru" (probabil că şi e)!

Cu drag,

Nikol