stăteai cu mine la masă
îmi povesteai cum un negustor a pierdut aurul la ruletă
că o ghicitoare ți-a lăudat palmele
atât am reținut
apoi te-ai îmbătat și mi-ai trântit paharul în ochi
toamnă
am crezut că a venit cutremurul peste noi
m-am repezit să te iau în brațe
dar tu urlai
aveai sânge pe față și îmi spuneai să te las
noaptea aceea a fost ca o fiară
dimineața rănile se răsfățau pe trupul tău
răni adânci
mi-ai zis că ți-e frig ți-am dat cămașa mea și o cană cu ceai
în depărtare dansau ierni se bucurau că mă vor înghiți
le-am făcut semn să se ducă
mai aveam ceva dintr-un tablou
în care am intrat împreună
astăzi te-am invitat iarăși la cină
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Lisia!
Sfâșietor, dar atât de frumos!... Felicitări, Gina!
Mulțumesc, Camelia!
Un tablou cutremurător, reușit zugrăvit! Felicitări, Gina!
Mulțumesc, Valeria! Zi senină!
Superbe imagini artistice ai creat, Gina! Suflet pus pe tavă, pentru ''tabloul''pe care îl zugrăveşti cu măiestrie!
Admiraţie, draga mea!
Mulțumesc, dragă Corina!
Îmbrățișări!
Impresionant, dragă Gina! :)
Orice se poate spune în/despre poezie... :)
Mulțumesc, da Coza!
Unii ar spune că-i masochism, dar decât să te înghită iernile...
Drag,
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE