la

aș arde preriile

dintre rânduri

îngenuncheat în urme de șacal;

pe-o sticlă,

din cape canaveral,

aș lansa în stratosferă

gânduri...

nori noemici

să-aducă-n cavalcadă

ploi cu chardonnay

de mendocino county

peste trupul ce cântă la ralanti

aplecat, prea mult,

spre balustradă...

iar când, vreodată, vei veni, lolita,

să mai auzi,

conceptual:

... isla bonitta!...

Vizualizări: 128

Îmi place

Membri cărora le place: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !

Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE

Comentariu publicat de Vasilisia Lazăr (da Coza) pe Martie 3, 2018 la 2:35am: :)

Comentariu publicat de Ana Cîmpeanu pe Martie 2, 2018 la 12:10pm: Jucăuș și dinamic! Am citit și am zâmbit!

Comentariu publicat de Nikol MerBreM pe Martie 2, 2018 la 12:44am: Vă cred :)!

Drag,

Nikol

Comentariu publicat de Ion Lazăr da Coza pe Februarie 27, 2018 la 11:54pm: Mult pozitivism... Sperăm să vină Lolita.

da Coza

Comentariu publicat de Valeria Merca pe Februarie 27, 2018 la 6:27pm: Pe mine la m-a dus cu gândul la... diapazon. :) Instrumentele fiind acordate... să cânte Madona!

Comentariu publicat de Mihaela Suciu pe Februarie 27, 2018 la 11:28am: Citind, s-a mai înmuiat gerul interior. Domnule Văduva, îmi sunteți dator cu un ibric! Pentru gerul exterior, am pus de-un ceai, dar m-am luat cu poezia și comentariu aferent... Când mi-am adus aminte, am constat că apa de la robinet nu mai este așa calcaroasă și-am pierdut ceea ce scrisesem... Pot scrie din nou, dar ceaiul?

Conceptual, mie-mi dă o stare de bine „la”; „Toată natura sălbatică și liberă/Aici tânjesc să fiu /La isla bonita...”„

„Vreau sa fiu acolo unde soarele încălzește cerul/Cand e timpul pentru „fiesta”-siesta...” cu un: catifelat, suav, tandru, cu aromă ce o amintește pe cea a fânului de curând cosit... nu, nu vă gândiți la... Hei, Lolito, un
chardonnay/de mendocino county, frapat! te rog, la Mihaela...

Până vine, vă spun un banc cu balustrada: o bătrinică, aflată în croazieră, se ținea de balustradă cu o mână și cu cealaltă își ținea pălăria, că bătea vântul. Un domn a atenționat-o că i s-a ridicat fusta și i se vede...

- Mulțumesc! i-a răspuns, dar nu-mi desprind nici mâna de pe balustradă și nici cea de pe pălărie.

- Da... insita omul.

- Domnule, nu înțelegi... Ce se vede e vechi, de 85 ani, dar plălăria am cumpărat-o ieri.

Bîîr! Totuși mă duc să fac un ceai; mă arde frigul și-mi dă târcoale un drac... Îi aranjez pe ambii, fac ceai de busuioc! Sunteți invitatul meu! că Lolita...

Comentariu publicat de Sofia Sincă pe Februarie 27, 2018 la 9:57am: O lume alambicată, a la Nicolae Văduva. Magică de altfel, internațională, romantică, atractivă.

Să fie dacă zici tu!

Sofi