Juguri

[Rădița Răpeanu]

Respiră tata apăsat și rar
Ștergându-și fruntea lată pe ștergar,
Broboane reci, sărate și mărunte
Inundă ochii-albaștri de sub frunte!

Inserții cu dureri întrepătrund
Nevoile din palme ce ascund
Libărci venite la merinda tatei
Și nicidecum la truda grea a spatei!

Sclaiul cu boi se opintește-arar
Prin bolovanii arși de chihlimbar,
Tălăngi din fier la gâturi mari și roase
Se leagănă pe greabăne grunjoase...

O noapte de pucioasă dă la fund,
Grămezi de case dincolo de prund,
Devălmășia doarme în tăpșanuri,
Cât liniștea se-ntinde pe limanuri.

Scoboară luna lin pe sub hambar,
O boabă albă de mărgaritar,
Cârduri de ciori își scot la vânătoare,
Armatele de ciocuri și de gheare...

*

LIBÁRCĂ, libărci, s. f. Gândac de noapte din ordinul ortopterelor, de culoare brună-

SCLAI s. v. Car.

devălmășíe / devălmaș + -ie] (Înv) 1 Formă de stăpânire în comun (de către moșneni și răzeși) a unei suprafețe de teren, a unui bun

[Ioniţă Gabriela]

Respiră, tata, apăsat și rar - de ce subiectul e despărțit prin virgulă de predicat? 

imagini vizuale plăcute!

[Valeria Merca]

Pe mine m-a impresionat  această poezie într-un mod plăcut. Consider că regionalismele, arhaismele își au locul în acest text, dată fiind tema propusă. Îmi place și titlul propus. Există emoție, există mesaj!

[Rădița Răpeanu]

Eu vă mulțumesc din suflet! Doar știți că pot scrie orișice, doamna Sofia Sinca, cu toată dragostea pentru limba română, nu am să pot învăța niciodată limbajul tinerilor de azi, prefer să îl învețe ei pe-al meu, moștenire de la strămoșii noștri! O să iubesc mereu un Grigorescu, un Aman, deoarece doar privindu-le opera, din adânc de suflet, ochii mei mustesc în lacrimi! 

[Sofia Sincă]

Ce e aici?

O poezie din prima jumătate a sec.XX. Exprimare în stil, prozodie incorectă - o versificație bătrânească. De unde ai adus-o Rădița? De ce așa?

Îți imaginezi, că un adolescent va zice că scrii în altă limbă. Ca în a doua jumătate a sec.XIX, înainte de formarea limbii române propusă și formată mai apoi, de T.Maiorescu, când olteanul nu se putea înțelege cu bănățeanul.

Dar este doar părerea mea.

Sofi

[Dinca Valerian]

O poezie care incepe din titlu. Imagini frumoase precum ”O noapte de pucioasă dă la fund, Șiruri de case dincolo de prund ” Am citit cu placere.

[Vasilisia Lazăr]

Câte regionalisme, arhaisme! Deja ai un stil, Rădița. Deja te recunosc dintr-o mie. Asta e de bine. Dar mă întreb, oare cum te-ar prinde poezia modernă?