zidul se umpluse de iederă
așa încât nu se mai cunoșteau
urmele acelea de palme
sângerânde
nici ziua în care făcuse pact cu cerul
să-l sprijine
lângă el
cineva încerca de zor
să resusciteze
iubirea
Adaugă un comentariu
Mulțumesc, Lisia! Iedera asta e altfel! :)))
Drag,
Superb! Întotdeauna zidurile invadate de iederă m-au întristat.
Cam așa, da Coza...
Mulțumiri!
Deci, timpul (creșterea iederei) șterge totul - chiar și iubirea...
da Coza
Mulțumesc, Mihaela!
ca de obicei, frumos, admirație!
Ce frumos ai spus, Mirela! Dacă se aude, înseamnă că așa este! :)))
Mulțumesc!
Mulțumesc, Valeria!
Și eu îți mulțumesc, Mihaela!
Mulțumesc, Sofi! E atâta iederă în jur, că mi-a venit s-o poetizez :)))
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE