Eu mă opresc

[Vezi blog]

Eu mă opresc cu sufletul între cuvinte
Și toate gesturile le presar prin flori,
Învăț mereu să mi te-aduc aminte
Strigându-te cu gândul de tot atâtea ori.

Văzduhurile-ți pun sub pleoapă si tresar
Albastrul rupt din zare ce-ti lunecă pe frunte,
Privind cum clipe trec din ce in ce mai rar 
Spre tampla unde curg  șuvițele cărunte.

Ți-asemăn între ele privirile-ți plăpânde
Când zorii ne despart minunile pe rând,
Doar setea mea de tine la inimă pătrunde
Când se aud fiorii spre lacrimă urcând.

Eu mă opresc, iubito, pe unde rătăcești
Fără să-mi fie teamă de glasul înserării,
Sperând ca, undeva din nou să mă găsești
Când înfloresc amurguri pe pleoapele uitării.

[Ion Lazăr da Coza]

Văzduhurile-ți pun sub pleoapa ce tresare 
Și tot albastrul zării îți lunecă pe frunte, 
Privind cum clipe trec din ce în ce mai rare 
Tot despletind la tâmplă șuvițele cărunte. 

> > >

Văzduhurile-ți pun sub pleoape, ce tresar, 

Tot albastrul zării ce-ți lunecă pe frunte, 
Privind cum clipe trec, din rece calendar, 
Împletind grăbite, la tâmplă, șuvițele cărunte. Poate nici aşa nu-i bine, însă varianta originală e confuză.

Disipare de sentimente între seninul unei poezii reuşite şi mesajul ei (apăsător).

da Coza

[Vasilisia Lazăr]

Durerea şi regretul poetului pentru iubirea pierdută sângerează până şi inima cititorului...

Frumos ca întotdeauna aici, pe pagina d-voastră.

[Sofia Sincă]

Cu dragoste şi romantism versurile vibrează stimulând stările poetului şi pe ale cititorului. Mereu corectă, mereu melodioasă şi cu multă plasticitate, poezia îşi atribuie cu prisosinţă personalitatea lui Gh.Ungureanu.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Any Dragoianu]

Reclamatie de la departamentul micii vanatori,,Și toate gesturile le presar prin flori,, CACOFONITA!

poezia chiar este frumoasa, sincer mi/a placut! Va felicit!