Dealurile toate, cu golgote-n spate,
Par înstrăinate și îngândurate...
Cine să le strângă, pacea-n mâna stângă,
Cine să le-întrebe unde-i haina verde
Și de ce, deodată, au straie de piatră?!
Când norii se-adună, prevestesc furtună.
Dar astăzi, se pare, că avem alt soare,
Ușor mai grăbit, pe-un deal răstignit,
Punând, în izvoare, binecuvântare
Și ochi de lumină pe-o lume străină...
Adaugă un comentariu
Dureros de frumos, Gina!
foate bine redată starea, frumos ca întotdeauna, mă nclin!
Nespus de gingaș, dar trist totodată!
Mulțumim pentru vers frumos!
Mulțumesc, Gabriel! Gând bun!
Gând de sărbătoare, Sofi! Îmbrățișări!
O tristețe mioritică...
Din taina cuvintelor se ridică o imagine sugestivă de binecuvântare, așa cum spui, de Vinerea Mare.
Să sperăm, să sperăm că ne va ajuta să ieșim din acest greu impas în care se află întreaga omenire.
Cu pioșenie,
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE