Cântec (de Ion Lazăr da Coza)

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

(poezie publicată în anul 1987, în revista „Ramuri” nr. 11, sub semnătura Ion Lazăr Delacoza, constând în debutul literar al autorului și care face parte din volumul de debut „Labirintul de zăpadă”.)

Daţi-mi o chitară,
vreau o chitară
acordată perfect
şi-un tramvai spre parc.

Lăsaţi-mă să rătăcesc,
vreau să umblu nevăzut
printre băncile solitare
cântând la chitară.

Oameni ai ordinii publice,
nu mă-ntrebaţi ce sunt
şi cine sunt!
Eu, oricum,
nu fac nici un rău
cu chitara în mână:
salut îndrăgostiţii doar,
ce se-mbrăţişează în parc
cu gesturi eterne…
.

(Tablou Canvas)

[Dorina Cracană]

Off! :(

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Mulțumesc din inimă, fetelor! Da, e minunat. Răsună toți munții Vrancei de ecoul lui.

[Valeria Merca]

Minunat acest „cântec”. L-am ascultat îndelung și mi-a transmis emoție.

Mulțumesc, cu prețuire, pentru acest dar!

[gina zaharia]

Ce ecou face chitara dragului nostru Ionică! Sunt convinsă că și oameni ai ordinii fac plecăciune.

Cu sufletul l-am ascultat!

[Sofia Sincă]

Ce frumos! Ce frumos a știut să cânte maestrul!... Romantic, candid, liric și fermecător. Versuri valabile oricând, indiferent de timp.

Deosebite aprecieri,

Sofi