Cât e de trist

[Petre Ioan Crețu]

 

dacă aș fi știut aș fi plecat de mult

din drumul tău pe drumul meu

așa am stat agățat de speranță fluturând

până când m-am subțiat

și m-am făcut totuna

cu praful cu drumul plin de pământ

atât de mult m-am uitat

încât nici nu mă mai puteam chema pe nume

și nici nu mai știu de exist

of, ce trist este cât este iubito de trist

 

tu îți fluturai pleoapa subtil

creșteau inocențe până la cer

și ne izbeam de ele cochet și cu stil

treceau asistente albastre în echer

pe bicicletele lor roz în zbor

tot zuruind pe holuri de zor

viscolea peste tot cu feșe seringi

sunt Doamne rana pe care tu ningi

cu îngeri deocheați și nimfe cât poarta

și te joci Doamne cu mine de-a soarta

printre ruini*

 

ce trist e când nici nu mai ai ce muri

cât este de trist iubito nici măcar nu știi

 

*)ruin(i) sau muşcatul dracului, călugărişoară, şopârlaiţă, floarea văduvelor, plantă

[Petre Ioan Crețu]

El nu s-a referit la talent ci la dicție, cqre e vizibil influentata de lipsa dinților. Specifică „Dicţia (în recitarea asta)”. Așa că este atc la persoană. Punct.

[Vasilisia Lazăr]

Ooo, nuuu! Sunt convinsă că domnul Bedrule s-a referit la sensul subliniat de mine și în niciun caz nu e vorba de atac la persoană. Între a spune cuiva că nu are talent în a recita niște versuri și a face pe cineva măgar e o mare diferență.

dícție sf [At: HELIADE, O. II, 178 / V: (înv) ~iúne / Pl: (rar) ~íi / E: fr diction, lat dictio, -onis] 1 Mod de a pronunța silabele, cuvintele sau sunetele Si:pronunțare, rostire. 2 Fel de a se exprima și de a așeza cuvintele în frază Si: elocuțiune. 3 Talent de a pronunța clar și frumos un text, de a declama versuri etc. (mai ales în teatru și în oratorie) Si: declamare. 4 Disciplină care se ocupă cu dicția (3). 5 (Îvr; îf dicțiune) Cuvântare.

DÍCȚIE, dicții, s. f. Modul de a pronunța cuvintele, silabele și sunetele. ♦ (În teatru, cinematograf etc.) Arta de a pronunța corect și clar un text. 

[Petre Ioan Crețu]

Vasilisia, aț fi vrut să fii la fel de vigilentă și cu musiu Bedrule și el are un atac la persoană. Faptul că el consideră poezia de aici un text oarecare, nu mă deranjează, eu tot mai scriu, dar s-a legat de dicția mea. Aici e atac la persoană.

Cu aceeași dragoste.

[Vasilisia Lazăr]

Domnule Crețu, cu toată dragostea (vorba cuiva), m-am văzut nevoită să șterg finalul comentariului d-stră adresat domnului Bedrule, deoarece ați făcut atac la persoană. Sper să nu se mai repete!...

[Petre Ioan Crețu]

Molțam  Ioane, am rectificat.
Câmpia e altceva, cum „Poemele săptămânii uitate” este cu totul altceva.
Din punct de vedere artistic „Acoperișurile” este cea mai bună carte a mea. Are și critică bună, plus începe să aibă vizibilitate, începând cu nr. 3-4 al revistei Neuma, România literară, etc.

[Ion Lazăr da Coza]

În v5, tot una > totuna 

Firește, ciclul Câmpia e greu de egalat.

Aici și acum salut și vocea, și poezia!

da Coza

[Petre Ioan Crețu]

Acum J' Arrive!. ce  pretenție să ai de la un moș cu dinții de sus lipsă. La dicție dar și cu articulațiile încremenite. Mă mir că nu te-ai luat și de zdrăngăneală.
Cu un singur lucru nu sunt de acord cu tine, cu poezia. Chiar e o poezie bună. Puteai să spui că nu-ți place. De acord. Că nu te-a dat pe spate, Doamne ferește. Nu-mi plac bărbații. Dar nu mă învinui de ceea ce ție îți lipsește de mult. Putea să-mi zică orice oricine, dar nu tu. Tu deja te-ai ajuns (j'arrive ) și acolo ai rămas.

[Mihaela Popa]

absolut superb, admirație!

[Valeria Merca]

O încântare! Felicitări pentru videoclip! 

Admirație pentru poem!

[Petre Ioan Crețu]

Da, da ai dreptate Sofia. Când am recitat am simțit nevoia lui „măcar” :)) 

Așa că el este acolo, pe clip