În dor aprins de absolut
Dând frumuseţii început,
Zidit-a Dumnezeu fecioară
Şi a numit-o primăvară.
Strângând lumina-n cingători
Sub ochii noştri muritori,
În trup de lut i-a încolţit
Sămânţa vieţii… şi-a rodit.
A plâns în ploi, iar cerul mut
I-a dat pământului tribut,
Veşmânt ales, cu fir durut.
Din iarbă crudă i-a ţesut.
Vrăjiţi de fluturi dirijori
Printre lumini triumfători,
Copacii toţi au înflorit,
Iar El din ceruri ne-a zâmbit.
Când vântu-ncepe a tămâia
Desăvârşind lucrarea Sa,
Se-nalţă-n cer miros de flori
Şi de-nviere-n sărbători.
Şi i-a dat Dumnezeu şi nume
Acestui rai răsfrânt spre lume
Ce-n tot şi toate se pogoară,
Numind-o simplu – primăvară.
Adaugă un comentariu
Însemne Culturale, această casă a Luminii, ne face şi pe noi luminoşi Vă mulţumesc!
Mulţumesc, Augusta!Preţios semnul lăsat!
O poezie luminoasă - caracteristică autoarei.
da Coza
Veşmânt ales, cu fir durut.
mi s-a părut că acest vers a adunat în el întregul sacrificiu al naşterii/darului vieţii. mi-a plăcut mult;
citit cu plăcere,
Mulţumesc, Mihaela! Iau în calcul şi această variantă... Bucuroasă de semnul lăsat!
Mulţumesc, Valeria pentru parerea ta... Voi ţine cont de ea, dar dacă voi găsi ceva mai bun pentru final, voi schimba. Îmi pare rău pentru cei plecaţi de lângă tine, ei au acolo unde sunt primăvara lor. Sunt sigură că ei şi-ar dori să te bucuri de primăvara ta! Te îmbrăţişez!
Am revenit fiindcă am dat în bălbâială :)
Gingașă! Mie-mi place finalizată: „Se-nalţă-n cer miros de flori/Şi de-nviere-n sărbători.” - ca o desăvârșire a lucrării Domnului.
Typo - vezi primăvară (s1/v4) și pământului (s3).
Drag, „primaVero!”
Pentru mai toți - anotimpul bucuriei, pentru cei ce fac excepție de la regulă (bunăoară, subsemnata) - anotimpul tristeții și... atât. Toți cei dragi ai mei au plecat primăvara...
O poezie în care îmbini iubirea pentru renaștere cu aceea pentru divinitate. Multă sensibilitate găsesc în toate versurile tale, Angi! Eu nu vreau să renunți la ultima strofă, pentru că vreau să te numesc... Primăvară!
drag, drag popasul!
Doamna Sofia, mulţumesc! Voi ncerca să refac ultima strofă...
Până înainte de ultima strofă, aș fi zis, o poezie frumușică închinată primăverii. Dar când ai venit cu primul vers din ultima strofă ieșit din ritm, cu Dumnezeu (din nou) și ai pus capac cu pogoară mi s-a tăiat ca la maioneză...
Semnul meu,
Sofy
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE