A înflorit misterul

[gina zaharia]

Cărbunii de pe umeri mi i-ai lăsat la poartă,

Habar n-aveam că focul stătea ascuns sub pod,

A fost de-ajuns o vrajă pe-o pagină de artă

Și-am devenit scânteie în fracuri de năvod.

 

Prin soare arau hoții cu pluguri asortate,

Fugeam înspre deșerturi, fugeam în rugăciune,

Speram să-ți ard cămașa, s-o duc cât mai departe,

Dar mă-necam în tine și-n apele nebune.

 

Aveam pe brațe vulturi și câteva zăvoare

Găsite pe sub stânca din cubul cu povești,

Să tremur sub aripă, să pun oare prinsoare

Că vii din dinastia cu șoapte îngerești?

 

Aș vrea să schimb decorul, să las un ban pe iarbă,

Cu siguranță hoții vor trece înapoi,

Tu vinde-le-nserarea și-ntoarce-te în grabă,

A înflorit misterul, și-a înflorit în doi...

[gina zaharia]

Rodica, probabil că în altă viață oi fi fost lutier:)))

Draga mea, știu toate izvoarele mele îți trec prin suflet, că apa lor, uneori sălbatică, alteori jucăușă, e păstrată în cupa prieteniei.

Îmbrățișări,

[gina zaharia]

Iris, în cubul cu povești se vor fi dus toate aceste cuvinte...

Mulțumesc, draga mea!

[gina zaharia]

Lisiaaa! Mi-a trecut o imagine prin minte și m-am prins de ea:)

Mă bucur că ai văzut-o, cu hoți cu tot:)

Îmbrățișări,

[gina zaharia]

mulțumesc, Ioan!

[gina zaharia]

Da Coza, onorată că am asemenea cititori! Mulțumesc!

[gina zaharia]

Mulțumesc, Augusta!  mi-era dor de versul clasic:)

drag,

[gina zaharia]

Melania, prin dinastia aceea am trecut preț de o poezie:)

mă bucur că ai trecut și tu cu mine!

mulțumesc!

[gina zaharia]

or fi zis ele ceva, aDA, măcar prima literă de mi-o spuneau:)

dar sigur mi-au prezis că mă vei citi în viața asta:)

mulțumesc!

[lecu rodica]

A fost de-ajuns o vraja...de atunci ne tot vrajesti...magician al cuvintelor,misterios ocean de simturi,port de neodihna,miere si absint...

Cum sa nu infloresti in plina toamna?

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Superbă, Gina! Ești cu adevărat Regină a Poeziei.