Inima

[Gheorghe]

Nu cred că inima e-n stare să cunoască;
Trăieşte ca o capră pe un masiv crestat;
Se bucură ca iada de piatră şi de salt,
Uitând de vârful care i-a fost recent proptea.
Coboară de pe culme; flămândă vrea să pască;
Coboară sinonimic cu cornul amputat;
Ea ţine minte numai întâiul triplusalt
Şi nu-i mai pasă dacă păşunea-i iar peltea…

[Gheorghe]

Mi se pare fantastic că anume aşa se întâmplă!!!

Prea pătrată ar deveni poezia dacă inima ar fi raţională...

[Chris]

pai de-aia nu prea e bine sa alegi cu inima :)) pentru ca ea are modul ei de a percepe lucrurile :))

[Gheorghe]

Vă mulţumesc pentru apreciere!

[Sofia Sincă]

Cu inima în spațiul bucolic. Vorba moțului: inima are un leac, cetera și omul drag. (de fapt sunt două...)

Meditând pe forme speciale. Mesajul realității lirice, simțirea sub o formă sau alta, face trăirea dulce-amăruie.

Am citit cu plăcere,

Sofi