Din mărginimi de sat privesc pădurea

[gabriel cristea]

Voalul vâscos și des al dimineții
- statui ce descompun și recompun
lentoarea-ntruchipând sculptura ceții -
se-așterne enigmatic pe cătun.

Deasupra lui, plutesc în semnul crucii,
tot disipând al turlei grav profil,
dragoni de pâclă-nvăluind ulucii,
în zborul lor neclar, mut și debil.

Bătrânii dorm cu candele aprinse
și-i liniște de piatră și de fum;
Sunt casele uitate și prelinse
gri lumânări răscrucilor de drum.

Din mărginimi de sat privesc pădurea
și-n pasul calului săltat m-afund
pe goalele poteci ce-mi duc aiurea,
cu rădăcini de trup, solarul gând.

Îmi pare primăvara-așa de-aproape,
încât aud brândușele născând,
cum ancestrale vânturi vin s-adape
setoșii nori, în turme, rând pe rând...

Natura mă ignoră de sub zorii
ce-n moalea catifea-mpânzesc copaci;
Doar bruma dezvelind taina comorii
îmi spune-n zbuciumul topirii: ,,Taci!''

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ada Nemescu, pentru apreciere și comentariu! :) 

[Ada Nemescu]

Deosebit poem! Coborând din titlu, de la acel * mărginimi * totul este o călătorie imaginară pe aripi de metafore, 

o scanare intimă a clipei surprinse, a primăverii ce se naște oglindită în retina veșnic verde a ierbii, frunzelor și amarului mugurilor... 

aDa nemescu felicită această scriere deosebită

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Ne zbatem să re'nviem frumosul - atât cât mai este sau cât mai credem în el...

[Vasilisia Lazăr]

Ce pastel minunat!

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Onorat de comentariu!

[Mihaela Suciu]

Fermecător!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, domnule C.Titi Nechita!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris! Într-adevăr...

[gabriel cristea]

Valeria Merca, mersi frumos pentru cuvintele frumoase!