Din mărginimi de sat privesc pădurea

[gabriel cristea]

Voalul vâscos și des al dimineții
- statui ce descompun și recompun
lentoarea-ntruchipând sculptura ceții -
se-așterne enigmatic pe cătun.

Deasupra lui, plutesc în semnul crucii,
tot disipând al turlei grav profil,
dragoni de pâclă-nvăluind ulucii,
în zborul lor neclar, mut și debil.

Bătrânii dorm cu candele aprinse
și-i liniște de piatră și de fum;
Sunt casele uitate și prelinse
gri lumânări răscrucilor de drum.

Din mărginimi de sat privesc pădurea
și-n pasul calului săltat m-afund
pe goalele poteci ce-mi duc aiurea,
cu rădăcini de trup, solarul gând.

Îmi pare primăvara-așa de-aproape,
încât aud brândușele născând,
cum ancestrale vânturi vin s-adape
setoșii nori, în turme, rând pe rând...

Natura mă ignoră de sub zorii
ce-n moalea catifea-mpânzesc copaci;
Doar bruma dezvelind taina comorii
îmi spune-n zbuciumul topirii: ,,Taci!''

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Vasilisia! Ne zbatem să re'nviem frumosul - atât cât mai este sau cât mai credem în el...

[Vasilisia Lazăr]

Ce pastel minunat!

[gabriel cristea]

Mersi, Mihaela! :)

[gabriel cristea]

Mulțumesc, doamnă Sofia Sincă! Onorat de comentariu!

[Mihaela Suciu]

Fermecător!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, domnule C.Titi Nechita!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Chris! Într-adevăr...

[gabriel cristea]

Valeria Merca, mersi frumos pentru cuvintele frumoase!

[gabriel cristea]

Mulțumesc, Ana, pentru gânduri și comentariu!

[Sofia Sincă]

Cu sensibilitate şi delicateţe lirică tot ce vezi sau îți imaginezi transformi în nestemate. Un freamăt calm cuprinde satul cufundat în noapte și ceață...

Farmec și mister, vise demiurgice se varsă în șoapte albe peste micul cătun descris.

O minune lirică!

Sofi