Pantum I

[Valeria Merca]

Doare despărțirea. Strigătul e mut.
Glasul cucuvelei mișună pe-aproape.
Port singurătatea ca pe un tumult.
Înnoptarea vine cu priviri mioape.

Glasul cucuvelei mișună pe-aproape.
Șuierul salvării, și el a tăcut.
Înnoptarea vine cu priviri mioape.
Somnul mă așteaptă cu ochi prefăcut.

Șuierul salvării, și el a tăcut.
A rămas doar luna - oglindă pe ape.
Somnul mă așteaptă cu ochi prefăcut.
Nesfârșite doruri prind să se dezgroape.

A rămas doar luna - oglindă pe ape.
Înc-o noapte albă și un timp trecut.
Nesfârșite doruri prind să se dezgroape.
Doare despărțirea. Strigătul e mut.

* Nu știu cât timp va mai trece, să pot scrie în alt registru. E o încercare de pantum, scrisă cu gândul la dragul nostru Ion Lazăr da Coza și la draga nostră Lisia. 

[Valeria Merca]

Vă mulțumesc, prieteni dragi! 

Îi mulțumesc fierbinte și dragului Ion Lazăr da Coza!

[Mihaela Popa]

... „Nesfârșite doruri prind să se dezgroape.
Doare despărțirea. Strigătul e mut.”

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

[Mihaela Suciu]

Prețuire!

[gina zaharia]

Lacrimi și amintirea lui Ionică! Dar el e aici, cu noi, prin versurile tale, prin postările Lisiei...

Și da, ai scris dureros de frumos, Valeria!

[Chris]

indiferent cat timp va trece, aceste dureri vor ramane undeva agatate de sufletul nostru, asta este!  :((( 

[Sofia Sincă]

Nesfârșite doruri prind să se dezgroape.
Doare despărțirea. Strigătul e mut.

Aceste versuri se lipesc de suflet. Și pe bună dreptate.

Cu întristare,

Sofi

[Rădița Răpeanu]

• Am citit cu durere și dor! 

[Valeria Merca]

Să-ți dea Dumnezeu putere, dragă Lisia! Nu vreau să adâncesc rana din sufletul tău, vreau doar să vă asigur de prețuirea mea. Te îmbrățișez!

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Trebuie să mă adun să mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături cu gândul și cuvântul.