ascult armonia singurătății 

se plimbă pe străzi obscure în taxiuri galbene 

între noi doi furtunile electrizează patul lui Procust

nu-mi muri ca șarpele timpului

la asfințit

doi stâlpi doi guguștiuci doi pași 

mă poți sfinți cu tăcerea iubirii

care scutură pomii de vise cu gratii

diminețile se dezbracă de trandafiri 

mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini 

dorm pe geana curcubeului care plânge comete 

tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei /porumbel voiajor/ 

cu cerul din mine îți mângâi soarele tatuat în piept 

șchiopătez de prea puține cuvinte 

pe drumul albastru pictat mult prea lent

dinții lunii piaptănă iluzii 

se nasc stele în liniștea asurzitoare

licurici sclipesc ca la Buckingham Palace

în întunericul vibrant 

dansează-mi sentimentele cu zece picioare

nu îți aprinde farul nopții 

până ultimul licurici extatic moare 

Bunica împletea cu busuioc un dor,

Ștergea fereastra tristă cu ștergar brodat.

Bunicul odihnea în suflet un soldat

Din lungi războaie când purtate inimi mor.

strada este îngustă nu este loc pentru nemuritori

calc pe ritmurile instrumentului 

la care se cântă din mii și mii de pori

stă în parcare viața cu instrucțiuni de utilizare expirate

trec pe roșul morții sinceră 

în suprema mea altruistă nuditate

spre stații de maxim o noapte/minim un gând 

doar eșecul își șteaptă 

secunda de glorie la un rând…

gratiile dintre oameni nu seamănă cu gratiile de la colivii

ele au dinți ascuțiți par rechini ce devoră sufletele moarte ale lui Gogol printre epave (încă) vii

mi-e dor de suflul flamboiant al câmpiei unde îmi ascund demnitățile /capre negre cu copita spartă/

mâinile mele curăță taraba lumii opulența deșartă

trenul calcă sufletul ierbii îmi răstignesc cele 

o mie și una de nopți într-o gară

se moare pe șine de o cafea nefiresc de amară

zațul vieții este la tine în palme

ninge cu fulgi plânși de un curcubeu deșirat

simt iubiri desdemonic brăzdându-mi spatele hașurat

pielea tace la răscruce de sorți

porii respiră parfum de femeie

nu bea lumina de sidef cu palme diafane

sapă în întunericul cu gheare de liliac

până dai de orhidee

îngroapă iubiri de o vară

te risipește ca o simplă lumească catedrală

unge-ți cu mir lacrimile calde

focul te cheamă

la un mut priveghi

iartă pantofii ceruiți mersul lor strâmb

dorm luminile ca un ecou

al lumii de schimb

este vremea să te lepezi

de…

sedimente ale apelor dintre noi

dorm pe tăceri de iarbă 

zgârie obrazul cerului păpădii dezgolite

m-aș descălța de neputințe și-aș bea tristețile ochiului

din trecut

ochiul acela magic de firav început

în iglul din noaptea boreală

dorm zăpezi crude 

sufletul meu se dă cu parapanta

printre iceberguri preț de o iarnă

sau două sentimente

diminețile speli cu ultima bucată de săpun umbre 

ale iubirilor calcifiate

ritualic calc visele în care te seduc cu vocalize

afon al sunetelor oarbe ranița iubirii îmi miroase

a brusturi sau a stele de mare concave