Uralii printre epave

[Angi Cristea]

gratiile dintre oameni nu seamănă cu gratiile de la colivii
ele au dinți ascuțiți par rechini ce devoră sufletele moarte ale lui Gogol printre epave (încă) vii
mi-e dor de suflul flamboiant al câmpiei unde îmi ascund demnitățile /capre negre cu copita spartă/
mâinile mele curăță taraba lumii opulența deșartă

simt lava uralilor trecându-mi în sânge/leagăn atârnat de gura de cer/
respiră nicotinic al iubirii mare ultim mister
descălțată de adamii perfuzabili stereotipi de carnaval
poți încerca pașii de salsa pe acoperișul lumii orbitor din aval

cu uralii în sângele dement pervertit
ca un condor solitar pe creste țintuit
iubesc urăsc sfâșii tăcerile lui mademoiselle Pogany cu un zbor
am inhalat iarba iubirilor care printre epave nu mor

[Ion Lazăr da Coza]

Ai folosit deja pluralul - mâinile - deci adăugând două se creează pleonasmul!

[Angi Cristea]

Mulțumesc domnul da Coza.Poate expresia mi-a rămas de la mătușa mea, președinta Asociației Macedonenilor pe țara,un om exemplar, care mereu ne spune:,,Cu mâinile acestea două am construit totul!" Din păcate, vara mea, unica ei fiică, deputat din partea macedonenilor, a decedat.Dar două mâini, pot duce construcția mai departe.Ar fi putut fi și o singură mână, dar o să țin cont de sugestie.Mereu am ținut cont de ceea ce mi se spune pe acest site. 

[Ion Lazăr da Coza]

mâinile mele două curăță taraba lumii opulența deșartă

  Bine că ne-ai spus că ai două mâini!

Poezia-mi place.

Felicitări pentru volumul în pregătire! Sper să găsești un redactor de carte sobru care să-ți elimine apucăturile de efemeridă - tu nefiind o efemeridă în poezie!

da Coza

[Angi Cristea]

Mulțumesc doamna Sofy, Corina.Pregătesc al doilea volum cu (ceva) mai multă artă.

[Corina Militaru]

Imagini deosebite, mesaj... Impresionată! :)

[Sofia Sincă]

Din păcate toată iubirea adunată din artă nu poate opri intențiile războinice ale unora. Uralii lui Gogol din nou vor fi/sunt martorii cruzimilor urmașilor săi. Cuvântul război îmi provoacă cutremur în suflet... Din păcate nu tuturor, nu marilor adami care se cred stăpânitorii lumii.

Angi, ai scris un poem profund, subtil în mesaj, încercând să inserezi arta transmisă ancestral într-o unitate contra ororilor umane. Pentru mine ai reușit. Dar nu știu dacă ajunge.

Am citit cu deosebit interes și plăcere,

Sofy