Să nu uit cuvintele
(pe aripile nemuririi)
înalţate în Iubire şi Lumină
m-am transformat
în fluture
cu haina de lut
agăţată într-o petală albastră
amforă pentru drumeţii însetaţi
de roua dimineţii.

M-a pătruns verdele
(de primăvară)
printr-o fantă a inimii.

În noaptea dintre anii desfrunziţi de şoapte,

printr-o diagonală lipsită de bucurii,

trece prin mine uitarea -

cu ghearele tocite, fără urme pe ţărmul iubirii,

traversează mutilând chipul cu unghia nepăsării.



Într-o lege a firii, străină de toate neputinţele,

picură tăcerea lacrimi de suflet.…