Zău
aş da din kilograme
celor care
rabdă foame

boemilor
cu nesomn
le-aş mai da din al meu somn

aş împărţi anii mei
cu iubirile din tei
vreau să-i dau
obsesiei
riduri de expresie

ţie pot să-ţi dau
om drag
zorii ce-mi zâmbesc în prag
talismanul dragostei
oglindit în ochii mei

De-atâta dor şi gânduri pentru voi 

Am dat uitării rostul meu în lume, 

Iar timpul, fără simţ, a curs şuvoi, 

Nu a lăsat nimic,…

Când primăvara rău te năuceşte

Şi crezi că nu-i nici urmă de scăpare,

Pe bolta ta nu mai răsare soare

Îţi spui în gând: "Fii veselă, zâmbeşte!"

Când te întrebi de nu-i păcat că puntea

Pe care-aţi construit-o cu migală

Se năruie-ntr-o clipă, triumfală...

Îţi spui în gând: "Nu dispera! Sus, fruntea!"

Când, în sfârşit...,nici somnul nu mai vine,

Chiar steaua-ţi adorată stă pitită,

Te-ntorci în timp la zilele…

Tu mi-ai promis c-ai să mă iei cu tine, 

Să stăm doar noi, sub cer cu lună plină; 

Mi-ai spus…

Caut

dorinţa de viaţă
încercată de  sincopele timpului

armonia
aninată de  copacul
care separă iarna de primăvară

speranţa
rămasă încuiată
în şifonierul gândurilor tale

la voia întâmplării lăsate
voinţa

fărâmiţată prin ungherele sufletului
ostenit şi asuprit
de săgeţile lui Cupidon