Motto:Drumeț prin paradisul subtilelor dorințe,

             amarul e prefața ce-nlănțuie-n amurg 

             culorile țesute din dor și suferințe; 

             când patima trudește, tăcerea-i demiurg.

Există ne-nțelesuri ce tulbură adâncuri,

se-ntâmplă-n prăbușire 'nălțarea s-o găsești,

să dăruiești o lume din frunze, nori și picuri,

dar să primești furtuna din…

Motto: Cum poate o scânteie să-nsuflețească jarul? 

              Ninsorile, în muguri să-și regăsească vad? 

              (Așa cum stânca rupe-n dantele albe, valul,

              în lama neputinței se sting acei ce cad.)

Sărac în clipe, zborul s-a cuibărit în cuget.

Și-a sângerat, a moarte... Culoarea a brăzdat

înaltul suferinței, s-a răspândit în suflet, …

Crizanteme pălesc sub bici dur de-ntuneric, 

pe alei anotimpuri în nuanțe se frâng,

refugiu-n privirea ce sclipește feeric

își găsesc, coboară și în lacrimi se strâng.

Motto: Miniaturi create de-o grație divină,

             însuflețite luturi damnând realități,

             ne naștem (sau murim) în lumea sibilină,

             în palme cu pecetea doritelor dreptăți.

 Lumini în ochii ploii, mirări ce gânduri fură, 

 halucinante iele pornind bizare dansuri,

 ademenesc în parcuri, înlănțuie, conjură  

 pribegi să smulgă inimi din ruginite lanțuri.

 

 Se-ntrepătrund cu noaptea.…