VII.

Peste piatra gri
Umbrele înserării –
Şuieră vântul

VIII.

Dangăt de clopot
Pietrele nemişcate –
În lume, vară

IX.

Pe piatra rece
Doi fluturi portocalii –
Vertical, bradul

Sămânţă în livada cu meri

Visam la verde crud

Căzut din geana ploilor

În palma ce m-a ridicat

Către cerul începuturilor

Am aşezat sărutul frunzelor

Încă nenăscute

Copilă

Am călătorit înspre MiazăTine

Fără drept de oază

Rătăcitu-m-am

În coapsa deşertului

M-au crescut lacrimile beduinilor

Căzute după vântul năprasnic

Ce-ţi aducea nepăsarea

Am băltit în exces de sare

Şi-n pieile şerpilor uscaţi

Mi-am învelit…

Ridică-te şi umblă, femeie!
Potriveşte-ţi genele
Să filtreze iar curcubeie
Îndărătul lor
Plânsul de joi
Naşte oricum, apocaliptic,
Doruri orfane.
Sus, într-un cuib de luceferi,
Vremea hrăneşte balauri
Cu apucături de fluturi negri.

Cum să crezi că mai poţi lipi
Infinitul ciobit,
Cu lacrimi de stâncă?!

Captiv în tainiţa de lut
Sufletul îi măsura
Cu paşi de Sisif resemnat
Secunde goale
Urcând cu tălpi de-ntuneric
Crucea mântuirii
Ca un pântec uriaş
În jur rămăsese doar aerul concav
Ce-i proteja claustrofobic
Răstignirea

..................................

La cinci lumi-distanţă
Un roi de copii miraţi
Copilei
În loc de cuvinte
Îi crescuseră fluturi
În palme

Când te-am zărit

Rătăceai damnat

Prin bazarul nopţii

Amanetaseşi luna demult

Pe cioburi de oglinzi

Prieten bun îţi era asul de pică

Aveam în lacrimă stele cuminţi

Şi-n fiecare zâmbet

O candelă

Ai întins mâna

Căuş am făcut palmele

Şi însetat ai sorbit

Ajunge!

Am strigat.

Mă doare!

Atunci furios

Mi-ai sărutat

Buzele, gâtul, tâmplele

Şi-ai sorbit din nou

Ajunge...

Spuneam tot mai stins

Spre…