Hoţul de lumină

[Nikol MerBreM]

Când te-am zărit
Rătăceai damnat
Prin bazarul nopţii
Amanetaseşi luna demult
Pe cioburi de oglinzi
Prieten bun îţi era asul de pică
Aveam în lacrimă stele cuminţi
Şi-n fiecare zâmbet
O candelă
Ai întins mâna
Căuş am făcut palmele
Şi însetat ai sorbit
Ajunge!
Am strigat.
Mă doare!
Atunci furios
Mi-ai sărutat
Buzele, gâtul, tâmplele
Şi-ai sorbit din nou
Ajunge...
Spuneam tot mai stins
Spre dimineaţă
Din mine se scurgeau
Ultimii stropi de lumină
Rătăcesc prin bazarul nopţii...

[Nikol MerBreM]

Tuturor celor care au lăsat semnul lor, mulţumiri!

[Nikol MerBreM]

Mulţumesc pentru lectură, doamna Augusta! Aveţi dreptate, e un vampirism emoţional, de energie şi lumină, se întâmplă des din păcate, la scări mai mari sau mai mici şi uneori nici măcar nu realizăm până nu e prea târziu...

[Nikol MerBreM]

Domnule da Coza, mulţumesc pentru sugestie, e interesantă! Am pus un epitet dar totuşi nu sunt convinsă că ajută per total, deoarece alesesem să evit în mare parte epitetele în această poezie.  Am pus  "stele cuminţi" dar nu e deloc şocant :);  dacă pun ceva şocant poate schimb mesajul.

Marchiza de Sade :))?! Da' cu ce, păcatele mele, am greşit :)?!

[Chris]

vampirism emoţional. întunericul din suflet este cel mai... negru, de aici şi rătăcirea într-o noapte ce pare fără sfârşit

citit cu plăcere,

[Ion Lazăr da Coza]

Pune un epitet shokant după stele, să eviți clișeul.

Marchiza de Sade? :)

da Coza

[Nikol MerBreM]

Draga mea Gerra, cum să mă supăr pe tine?! Ai dreptate, am simțit şi eu clișeul din stele dar n-am găsit altă lumină. Şi cum nu vreau să şlefuiesc hoți de lumină, aşa va rămâne :))).

Vampirizarea se face uneori şi fără acordul victimei dar cu slăbiciunea ei. Şi uneori slăbiciunea apare când dăruiești prea mult şi da, fără să ai grijă cui :)). Cu siguranță, un hoț de lumină nu poate iubi pe nimeni, nici măcar pe el. Da, iubirea te umple, nu rănește.

Cazuri concrete?! Nu ştiu, n-am aflat, am găsit poezia în bazarul nopții :))!

[chindea maria elena]

Văzând titlul, m-am dus cu gândul la o poezie de-a unui prieten bun care a făcut o poezie ghidușă furând câteva din metaforele mele zăpăcite! Drept care a numit-o „Hoțul de cuvinte”! Nu știu de ce mă așteptam să găsesc o nostimadă savuroasă - nu o operație pe cord deschis! Acu dacă poema pornește de la un caz concret, „vampirizarea” aceasta poate avea loc doar cu acordul și complicitatea „victimei”! De ce o face? Din varii motive! Și uneori sub pelerina „iubirii”! Să fim serioși - tot ceea ce ne distruge nu are nimic de a face cu iubirea! Nici de o parte nici de cealaltă! Iubirea te umple de lumină - nu te seacă! Și cu cât dărui (nu ți se „fură”) cu atât vei fi mai plin! Deci atenție pe cine lăsăm să ne jefuiască!

Bine construit dramatic, deși câteva imagini sunt destul de obosite, clișeistice, precum „lacrimă stele” - iartă că-ți spun, dar știu că poți mai mult! De vei mai șlefui oleac va fi mai bun!

Cu drag 

[Nikol MerBreM]

Poate cerul stă în ochiul privitorului, Paul ;)! Mulțumesc :)!

[Dolha Paul-Alexandru]

dragă Nikol, dacă măcar eu am văzut cerul, sigur n-a fost în zadar :)

[Nikol MerBreM]

Laura, doamna Suciu, doamna Pop, dragă trecerea, vă mulțumesc!