Luam stelele toate în picioare
Când alergam desculţi şi goi
Ne înţepa în tălpi un soare
Cu trăsături de om ca noi

Prindeai din când în când un meteor
Şi ţi-l legai frumos de plete
Să dai cu el de sus în jos
În mări când ţi s-o face sete

De-a v-aţi ascunselea cu mine
şi nu mă mai găsesc...

Când paşii te-au adus spre mine
Cu-acelaşi mers ca de cândva
Nu-mi rămânea nimic mai bun
Decât îmbrăţişarea ta?

Ne-am pricopsit unul cu altul
Îmi tot spuneam iară şi iar,
Dar ai scăpat din mâna cerul
Cum scapă sticla un hoinar.

Şi s-a vărsat pe mine luna
Cu tot cu râsetul din ea.
De-mi ajungea până la piele...
Noroc cu-mbrăţişarea ta.

Visam oraşe şi oameni desculţi ce alergau

fără sens prin ele

tramvaie aglomerate şi elevi fugiţi de prin şcoli

cu feţele pline de vinovăţie lipite de geamurile

autobuzelor cu şoferi bucuroşi să înjure

fiecare semafor în parte



Ploua şi ţi-am zis să-ţi desfaci umbrela

pe lângă noi treceau oameni mărunţi

iar tu credeai că vor încerca

să te judece

Eşti una de-a lor ţi-am zis

doar că tu nu te grăbeşti

ia te rog totuşi umbrela…

Continuare

O seară de marţi

sub masa micuţă de lângă pat

stau aruncate câteva rufe

deasupra

două caiete cu notiţe



Pe-aici se simt momentele scurte

cu rujuri în exces

în lumina asta slabă bolnăvicioasă

o să împachetăm noi

în cutiuţe mici şi rezistente

zâmbete

în ambalaje de hârtie



Printre sticle zăreşti bărbaţi

cu aceeaşi faţă

şi statura simplă de oameni ieftini

ce uită şi urmaresc

răni evidente

pline de… Continuare