Adăugat de Kazakh la Ianuarie 30, 2016 la 4:00pm — 7 Comentarii
Adăugat de Kazakh la Ianuarie 27, 2016 la 5:44pm — 8 Comentarii
Când paşii te-au adus spre mine
Cu-acelaşi mers ca de cândva
Nu-mi rămânea nimic mai bun
Decât îmbrăţişarea ta?
Ne-am pricopsit unul cu altul
Îmi tot spuneam iară şi iar,
Dar ai scăpat din mâna cerul
Cum scapă sticla un hoinar.
Şi s-a vărsat pe mine luna
Cu tot cu râsetul din ea.
De-mi ajungea până la piele...
Noroc cu-mbrăţişarea ta.
Adăugat de Kazakh la Ianuarie 14, 2016 la 10:30am — 10 Comentarii
Visam oraşe şi oameni desculţi ce alergau
fără sens prin ele
tramvaie aglomerate şi elevi fugiţi de prin şcoli
cu feţele pline de vinovăţie lipite de geamurile
autobuzelor cu şoferi bucuroşi să înjure
fiecare semafor în parte
Ploua şi ţi-am zis să-ţi desfaci umbrela
pe lângă noi treceau oameni mărunţi
iar tu credeai că vor încerca
să te judece
Eşti una de-a lor ţi-am zis
doar că tu nu te grăbeşti
ia te rog totuşi umbrela…
Adăugat de Kazakh la Ianuarie 9, 2016 la 11:30am — 13 Comentarii
Adăugat de Kazakh la Ianuarie 6, 2016 la 4:30pm — 8 Comentarii
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: Lazăr Vasilisia
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2020:
© 2021 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor