(La moartea poetului)

În seara -n care bolta s-a înnorat

Iar luna n-a mai luminat pe cale

Luceafărul în mări s-a scufundat

Şi buciumul a răsunat a jale

La miez de noapte, tunet a vuit

Când a plecat din viaţa pământească

Iar steaua sa în ceruri l-a primit

Sub tei Poetul să se odihnească.

În zori de ziuă, Domnul s-a sculat

S-a îmbrăcat cu haină omenească

Dar chipul îl avea…

(A la maniere de Gina Zaharia/ Octombrie 2018)

Pe cerul nostru plin de dor

Zbura spre ziuă un cocor

Cu ochii blânzi, purtând în cioc

Scrisoarea sa de busuioc.

S-a învârtit de două ori,

Din depărtare până-n zări

Când pe un stâlp a poposit,

Era se vede obosit.

Stăteam în prag când m-a zărit

Mi s-a părut îndrăgostit

Şi ca un sol adevărat

Spre satul nostru s-a-ndreptat.

Mi-a aruncat să am…

Istoria se regăseşte-n mine

Globulele-mi sunt pline de strămoşi

Arcaşii de din vale de Rovine

Sunt anticorpii mei victorioşi.

Ţigani nomazi dansează în artere,

Fanarioţi adastă-n neuroni.

Levantul tot s-a revărsat în fiere

Peste străbunii mei autohtoni.

Accentul slav îmi susură-n timpane

Şi-n ceardaş scurt piciorele-mi zvâcnesc

Pe buze-mi vin cuvinte otomane

Amestecate-n graiul ovreiesc

De Mărăşeşti…

Tuturor celor apropiaţi mie,

Rude şi prieteni (DE CUMETRIE?)

dar şi scriitorilor (DE MESERIE!)

Eu Mony Constantin fără să ezit,

Le urez un PAŞTE FERICIT!

Cu ouă roşii şi cozonac

Fiecaruia după merit şi plac!

La mine poţi să găseşti

Şi celebrul vin de Odobeşti!

Am la discreţie după cum…

DORINŢĂ

Doamne, fă te rog ceva, ca eu ,

Să mai gust puţin din tinereţe

Când umblam prin crâşme paraleu

Şi vânam codanele fâşneţe

Au plecat atâţia prieteni dragi

Aş mai bea cu ei dar nu e chip

Amintirile sunt tot mai vagi.

Şi-n clepsidră nu mai am nisip

Astăzi stau la geam şi fac gargară

Gâtu-mi este ca un lemn uscat

Cârciuma o văd pe dinafară

Şi privesc clopotniţa din sat…

CHEIA

Ionel Mony Constantin

Azi ştiu cum e s- ajungi femeia

Aflată la apusul vieţii

Din care a rămas scânteia

Ce-o tachinează nătăfleţii

Pe când eram o domnişoară,

Mergând la braţ pe bulevard

Simţeam cum trupul se-nfioară.

Şi-n tine mă topesc şi ard

Te aşteptam seară de seară

Iar clipele-mi păreau prea lungi

Ai mei erau plecaţi din ţară

Şi ne iubeam ca doi nătângi

Când luna ne bătea-n fereastră

Primind…

Motto:

„Lazăre, ridică-te şi umblă”

Trecu un an în ghizunia ta,

E iarnă, ger, zăpadă tot nu este.

Mă-ntreabă prietenii, mai scrii ceva?

Şi despre  tine  cum  ne vine veste.

Eu cred că totuşi mai compui poezii,

În somn profund, în Coza ta natală,

Poemele  sunt triste pandemii,

Iar versul lor ne roade ca o boală.

Şi aşteptăm să vină seara ta

Să le reciţi în clipele astrale

Iar…

In memoriam -ION LAZĂR DA COZA

Prieteni, vreau să împart cu voi tristeţea mea:

Aniversam nu demult, anii rămaşi în urmă cândva.

Aşteptând de la voi scriitorii, prietenii mei,

Aceşti magici zămislitori de…

Rugă

O, Doamne, când va fi de ziua mea,

Aş vrea să-mi dăruieşti, te rog, ceva

Mai dă-mi, că poţi, vreo douăzeci de ani,

Mai multă sănătate, mai mulţi bani.

(Talent mai am, şi după cum socot

Nu îl voi îneca în vin pe tot).

Nu-ţi cer din lăcomie tot ce-am spus

De nu  mă crezi, întreabă-l…

Din munţii Vrancei copleşiţi de glorii
O ştie azi tot neamul românesc
Îşi strânge Vodă Ştefan luptătorii
Eroi din care unii sper că mă citesc!

În seara aceasta vreau să vă şocheze

O melodie cu nume mişto

Pe care străbunica adora s-o danseze

În braţele lui Eminescu: Tango

Ofiţeri galonaţi, însoţeau Chiriţe  obeze,

Şi mamzelle cu rochii în stil rococo

Venite în Copou   să danseze

În braţele lui…

Trăim un timp abject, un veac stricat

Când nedreptatea-i iar drapată-n robă

O vreme-n care este promovat

Un prost pe care alţii îl reprobă

O lume-n care cu un glas lătrat

Aţâţă răii ura xenofobă

Trăim un timp abject, un veac stricat

Când nedreptatea-i iar drapată-n robă

Când unii dorm in…

CĂDEREA ÎN GOL

Cădem în gol în ritm accelerat,

Şi ni se fac promisiuni deşarte,

Într-un ospiciu dezorganizat

Incompetenţii ne conduc spre moarte

Cădem în gol şi ni se spun minciuni,

Corupţia ne roade ca o boală,

Azi   ţara e azilul de nebuni,

Reconstruit la scară naţională

Cădem în gol şi suntem învăţaţi

Să emigrăm, în alte ţări străine

Uitând de mame, de copii, de fraţi

Că doar acolo ne va…

Rondel de criză

(PANDEMIA)

Motto:

“Si vis pacem para bellum”

(Dacă vrei pace,pregăteştete de război)

Eu cred că ne autodevorăm.

Uitând de ce e rău şi ce e bine,

Iubim ce poate doar sa ne dezbine,

Ne bucurăm atunci când sângerăm.

Eu văd cum prea uşor ne exprimăm,

Sub mască ura făr-a-ne reţine.

Eu cred că ne autodevorăm,

Uitând de ce e rău şi ce e bine.

Eu cred că nu putem să ne-mpăcăm,

Incrâncenaţi…

Scrisoare de la Moş Crăciun
Prieteni dragi,dacă doriţi
Un vin sincer să găsiţi
Şi aţi vrea să-l cumpăraţi
Treceţi să mă colindaţi
La un preţ mai moderat
Vi-l dă Moşul imediat
Alb sau roşu cum doriţi
Îl gustaţi apoi plătiţi
Iar in preţul stabilit
Primiţi masca gratuit
(Nu vă temeţi nu-i covid)
Poţi uşor sa ma gaseşti
In oraşul Odobesti
Ca să nu vă fie greu
Iată telefonul meu
0723150600

Orice pasăre pe limba ei piere,
orice cântec îşi are sfârşitul.
o săgeată îi poate frânge zborul,
o poate răni în aripă,
dar nu îi poate opri glasul.
Ne naştem , trăim şi murim
şi transmitem din generaţie în generaţie,
versul ei limpede,
al păsării ,
ce renaşte din propria cenuşă
nemuritoare.
ca o altă pasăre Phoenix
Pasărea Limba Română

Rondel de toamnă în podgorii

O, ce frumoasă-i toamna in podgorii!

Miroase-n aer vag a tulburel.

Migrează iar spre crame băutorii,

Atraşi de-un azimut de Ottonel

Simti cum se-nmoaie zonele motorii

Când ai turnat în tine-un cofăiel

O, ce frumoasă-i toamna in podgorii!

Miroase-n aer vag a tulburel.

Compui în gând poeme iluzorii

Lui Bachus te declari supus fidel

Dar unde ne sunt azi…

EMINESCU-TANGO

.În seara aceasta vreau să vă şocheze

O melodie cu nume mişto

Pe care străbunica învăţa s-o danseze

În braţele lui Eminescu: Tango

Ofiţeri cu pampon, alături de dame obeze,

Şi mamzelle cu rochii în stil rococo

Veneau în Copou dorind să danseze

În braţele lui Eminescu:Tango.

Îi aşteptau printre plopi să îi ovaţioneze

Muscali mustăcioşi, ce strigau”Haraşo”!

Luminaţi de lună caii prindeau să necheze…

DILEMĂ

Mă întreb Doamne, cum e mai bine să fac

Dau frâu liber poeziei sau poate să tac.

Mi-ai dat haru' acesta nu  ca să mă tem

Îl iau ca un dar, nu ca pe un blestem.

Cuvintele-n mine se adună şi curg

Şi-n valul trufiei mă simt demiurg

Scriu versuri, dau sfaturi, mă cred competent

Convins că acesta se numeşte talent.

Dar astăzi când ştiu că jocu-i sfârşit

 Mă-ntreb  oare Doamne  eu unde-am greşit

Din timpul rămas…

Dilemă

Mă întreb, noaptea, Doamne, cum e bine să fac

Dau frâu liber poeziei sau mai bine să tac.

De harul acesta nu pot să mă tem

Un dar, de la Tine nu devine  blestem.

Cuvintele-n minte se adună şi curg

Şi-n valul trufiei mă cred demiurg.

Scriu versuri, dau sfaturi, făr-a fi competent

Convins că aceasta se numeşte talent.

Nu tot ce voi scrie, o să-ţi fie pe plac

Dar ştiu că-mi vei spune, că n-am voie să…