Motto:
„Lazăre, ridică-te şi umblă”
Trecu un an în ghizunia ta,
E iarnă, ger, zăpadă tot nu este.
Mă-ntreabă prietenii, mai scrii ceva?
Şi despre tine cum ne vine veste.
Eu cred că totuşi mai compui poezii,
În somn profund, în Coza ta natală,
Poemele sunt triste pandemii,
Iar versul lor ne roade ca o boală.
Şi aşteptăm să vină seara ta
Să le reciţi în clipele astrale
Iar toţi poeţii se vor aduna
Strânşi la cenaclul nemuririi tale.
Atunci când noaptea va cădea albastră
Şi steaua ta pe cer va răsări
Ai să ne povesteşti de Vrancea noastră
Cum nimeni n-a știut a povesti.
Dacă vei fi o clipă ostenitit
În faţa colii albe de hârtie
Ascultă ce Iisus a poruncit:
„Tu, Lazăre, aşează-te şi scrie!”
Adaugă un comentariu
Emoționant!
„Şi-atunci când noaptea va cădea albastră
Şi steaua ta pe cer va răsări
Ai să ne povesteşti de Vrancea noastră
Cum nimeni n-a știut a povesti. ”
Cu siguranță Lazăr a primit scrisoarea dvs și a citit-o în cenaclu.
Prețuire!
Eu cred că încă mai compui poezii
În somn letal în Coza ta rurală,
Poemele sunt triste pandemii
Iar versul lor ne doare ca o boală
Ne este tare dor de el... Vă mulțumim!
S-au mai așezat versurile.
Cu drag și pioșenie pentru fondatorul acestui site și prietenul nostru de neuitat.
Cinste ție autorule!
Sofi
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE