Îţi închin, cititorule,

acest poem simplu

din gânduri de nufăr şi ploi,

l-am găsit veghind la fereastra inimii

lângă o flacără incoloră.



N-am comori,

poate doar câteva pietre de râu

pe ele m-am odihnit într-o vară

când treceam spre pagina de carte

în care ţi-am scris numele

cu majuscule.



Lângă tine m-am trezit pasăre

săgetând văzduhul visului, …

Ce limpede mi-e crezul, ce proaspătă lumină

Coboară printre lespezi de-a lungul unui mal,

Sunt cavalerul serii criptat într-o grădină

Ce-și plimbă rădăcina din secetă-n aval.

Și-mi pare noaptea asta o rătăcire nouă,

Mai plină cu…

Te-ai aşezat la grinda nopţii

Să vină Moşul aşteptat,

Dar nu ştiu, un blestem al sorţii

Se pare că l-a-ndepărtat.



Ai mâna-ntinsă a dorinţă,

E-atât de mică şi suavă

De parcă-ntreaga ta fiinţă

Ar fi pe marea vieţii-o navă



Într-o derivă absolută.

Ştiu că ţi-e foame şi ţi-e sete,

Dar într-o peşteră tăcută

Visul tău alb o să se-mbete



Cu lacrimi calde-a…

Și te-am cântat iubire, și ploaie-n templu-am fost,

Nu ți-am falsat o notă. Acum dă-mi adăpost

Lângă o sete albă. Tăcută și flămândă,

Voi zăbovi să scutur toți norii din oglindă.

Poate-am strigat prea tare, poate prin câmpuri crude…