în seara asta caii coboară

tabloul se stinge în dor infinit

dar lasă iubite ei nu știu să moară…

nu înțeleg pianistule

de ce tot cânți prin deșerturi când ploi de zori

îți ating clapele …

Privește în abisuri, e iarăși lună plină,

Astăzi vom fi soldații cu straie de lumină!

Purtăm o torță-n suflet, când tu, când eu, și-apoi

De-om întâlni…

adorato mi-ai zis

cafeaua asta e mult prea amară

pentru inima de astăzi

se-ntâmplă ceva…

își înalță pânzele dimineața devreme

respiră cât vede cu ochii

apoi îngenunchează cât pentru o mare de luceferi

se șterge pe tălpi …

renunțasem la ea pentru un refren imperial

știu că era toamnă

prin toate ramurile paradisului

îmi luasem rămas-bun în trecere…

când ți-am spus că pânzele incolore

nu-s pentru alpiniști

nu m-ai crezut

ai mizat că tehnica ta e modernă nu dă greș…

ai învățat licuricii să picteze

pe umărul meu

aici spic-de-soare dincolo fir din ulciorul dragului…

femeia-scoică veghează cum se răsucesc valurile

într-un cântec rătăcit și sublim

ca o inimă de pasăre înghețată

într-un zbor de rubin…

Ia vraja din poarta uitării,

Azi vreau să ne-aducă-napoi,

Ascunde-o de semnu-ntrebării

Și spune-i că știm să fim noi,…

Ascultă, mare, mă mai ştii

Când ne-mpărţeam în poezii?

Tu-mi dăruiai un val deschis

Pe care cântecul mi-am scris



Şi mi-ai şoptit de multe ori

C-adâncul îţi e plin de sori,…

orb și albastru

așa m-ai catalogat fără explicații

m-ai închis într-un portret al zilelor însorite

dar plouă iubite…

e clar

ai venit să mă risipești

prin ceruri străine

probabil ai câteva avantaje în stânga pieptului…

desenez cu raze de inimă

scena în care mă ghicești în ochii timpului nostru

împachetezi și despachetezi legăminte

uneori prea limpezi în fața unui crez…