În miezul nopţii există un centru

al tăcerii-adâncite până la explozia timpanului

un vortex de foc şi lumină

atunci se trezesc tamburine subţiri

şi greieri ţâşnesc

din pereţi, din podele,

din coame de cai

răsucite pe stele

antene fragile viori

pipăie aerul vibrează

ca o coardă de arc

vântul smulge penumbre

melodia creşte în trupul

de linişte al celor fără somn

în oraşul populat…

S-a sfătuit cu Sine-Însuşi Unul în Treime

şi a rostit cuvânt: lumină!

a pornit săgeata să spintece nimicul

din rană

au ţâşnit izvoare:

lumina, apa, spaţiul, timpul

cu mâna Fiu şi mâna Duh

a luat ţărână şi-a suflat

creind o veşnicie vie: om

 l-a lăsat să se joace

şi omul s-a jucat, numind

fără să ştie

că piatra avea să-i fie pernă

râul, lacrimă

mărul,…

Vino, a sosit momentul

să ne risipim 

în ape şi-n lumina lină, unica, cea care, 

luminând, alină:

preschimbă geamătul în şoaptă,

aduce briza în furtună,

otrava-n miere o întoarnă;

pe frunţile înnegurate,

crinii-i adună în cunună



Mângâie crucile-n răscruci

transformă fier în aur…

În aripi, zbaterea e scrisă. Mereu, pasărea

încearcă să străbată marea,

deşertul viu de spume şi albastru. Scrâşnesc furtuni.

Pasărea cade. Luciditatea clipei o doboară.

Contra-timpul. Devine

statuie de sare şi-alabastru,

legată-n lanţuri de mătase. Amintiri

atârnă greu. Faruri triste

în calea armadelor învinse

                                  Curgerea continuă.

Ne…

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

când îmi strecori un vers în cana cu ceai

despre pelerinajul la Compostella,

cel atât de dorit, pe care nu l-am făcut

niciodată

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

în timp ce îmi spui o poveste

despre Orinocco, uriaşul, purtător

de zei, hoituri şi vapoare,

cel ce-şi are izvorul în inima ploii

Dacă mă iubeşti, învaţă-mă să mor

când cade trăznetul în munţi

şi ciobanii, încărunţiţi de…

 “Cunoaşte-te pe tine însuţi!”

cumplitul semn de exclamare

e-atata spaimă

aici, în apa tulbure a râului

ce sunt, atâta urlet

din rărunchi

şi dans cu lupii,

colţi rânjind la lună

miasme urcă din adânc

ce demoni oare vor scăpa din lanţuri?

ce trăznete vor încerca

să-mi spintece lumina?

Mătrăguna

coboară-n sânge

deşertul

nu mai înfloreşte

mi-a furat…

Café frappé în Kerkyra (Corfu)

Esplanada…

alături, Thalassa,

cer răsturnat

timpul îşi suspendă zborul

În paharul cu café frappé

cineva, poate un chelner iubitor de oaspeţi

a strecurat

un strop de bucurie,

o bucurie cât marea,

cât toate mările

Acolo,

la marginea Thalassei,

cuprinşi în bucla cristalină,

noi doi am fost

şi cer

şi…